sâmbătă, 21 noiembrie 2009

vinerea din ceață


The cure - Friday I'm in love
Asculta mai multe audio Muzica
e o ceață în mintea mea de-o tai cu iataganul, iar eu tocmai am decis că nu-mi place cum sună hipertermia. combinația dintre durere de cap și letargie e cu siguranță un mix interesant. tobele care încă se aud în timpanul meu greu încercat îmi amintește că...
totul a fost atît de amețitor, de vibrant, de animat... am dansat, am alergat, am cîntat, am rîs, am plîns, am gustat din fiecare senzație, de la fericire la amar, de la exaltare la calm, de la lacrimi la rîs isteric. ne-am despărțit, ne-am împăcat, ne-am ținut de mînă, ne-am prostit pe muzică extatică, toate într-o vineri în care nu aș schimba nimic, nici măcar tristețea... nici măcar lacrimile care îmi curgeau pe obraji, amestecîndu-se cu rimelul și sudoarea, căzînd pe umărul tău cald, umărul căruia i-am cerut ajutor cînd amintirile cu gust de amaretto mi-au năvălit în suflet cu viteza cu care gîndurile îmi zboară la tine. n-am avut nevoie decît de voi. am uitat de restul lumii. am uitat de timpul care se zbate să ne ticăie viețile. am șters cifrele și le-am înlocuit cu cuvinte șoptite. am aruncat banii și am distrus cartela telefonica. am devenit copil și am zburat. pentru că voi ați fost cu mine și am uitat împreună toate secretele inutile și poetice ascunse în oamenii care vin și se duc.
alcoolul cică distruge neuronii, dar eu pot să jur că am simțit o celulă epitelială cum se văita în mitoză de fericire. neuronii nu se reproduc, dar avem alții la schimb... și-am ajuns la ora 4 acasă și tu erai plecat din vinerea mea, chiar dacă era sîmbătă deja. zîmbetele voastre sunt drogul meu, deci aș putea spune că-s cam dependentă... și chiar dacă am trecut măsura și m-am pierdut printre oamenii beți mai mult sau mai puțin de fericire, chiar dacă am ajuns tîrziu acasă, chiar dacă nu am ochii albastri, chiar dacă nu merit să mă iubești, chiar dacă visul s-a terminat și te-am rănit, chiar dacă mi-e dor de brazii munților, chiar dacă acum stau cu o cană de Coldrex la cap și încerc să mă limpezesc... simt că în sfîșit se așterne zăpada peste inima mea, iar tu te pierzi în ninsori.
Supergirl și-a recăpătat superputerile, chiar dacă are febră și îi curge nasul!

2 comentarii:

CIOBURI spunea...

Viziteaza blog-ul meu, te asteapta un premiu acolo!

Suflet Curcubeu spunea...

Suflet Curcubeu e uimită...