Stupid me

Kimya Dawson - So nice so smart
Asculta mai multe audio Muzica »

I really think I did it this time. I`ve hurt you. I`ve hurt me. Anyone feeling guilty?

Don`t take me serious, it`s just lonely me writing stupid poems instead of reading. I really lost myself this time. I don`t know what`s right or wrong anymore and I feel like I`m fading away from everybody. I`m falling inside tea cups, hanging by a page in a green book. I feel as if I`m drifting like a leaf in the wind.
- Hey, what`s wrong? You don`t look like yourself.
- I`m not myself. I`m feeling nobody today.

I forgot about something really important.
You smile to me from a picture I hung in front of my bed, so I can sail away in Dream Land with your face in my mind. I miss you.

It`s a red light coming from my soul. All those emotions and torments are trying to break out my atriums and ventricles. A painful process.

Can I sell my soul? Or at least can I trade it with a new one? I think this one is broken. Yup, it`s something wrong with it... What do you mean I can fix it? I tried, it doesn`t work, it has a leak at the engine and it makes waste of energy. It`s pointless. No matter how many dresses I try to hide it with, no matter how many chocolate I eat to heal it, no matter how many books I read... it`s stil empty. Yup, there a hole in my chest. A big one. An invisible one. It`s covered with pieces of reminiscences of a nice day in the park and a rainbow-colored scarf.

I think it sounds kind of stupid. And it`s kind of pathetic. It`s kind of like me.

It`s been 1 month, 3 days, 2 hours and 38 minutes since you last time laughed SAU 10 things I like about you

Dire Straits - Why worry
Asculta mai multe audio Muzica »

It`s been 1 month, 3 days, 2 hours and 38 minutes since you last time laughed. You need a break. M-am gândit să te fac puțin să zâmbești. Măcar puțin? Un zâmbet sincer...
Așa...
1. Piticu` tău e mai schizofrenic ca al meu. Clar. E greu să recunosc că l-ai bătut pe al meu, dar din moment ce al tău cântă „Trecea fanfara militară” și „La Vie En Rose”... Can`t compete with that...
2. Asculți muzică de calitate. Combo interesant: Pheonix, Pasărea Colibri și Nickelback.
3. Îți plac copiii. Ăia tembeli, cu poftă de viață, julituri în genunchi și păr nepieptănat.
4. Ești una dintre cele mai blânde persoane pe care le cunosc. Vorba aia blândă care mă pune la colț each and every time mă intrigă. „Te rog eu mult de tot” face ravagii.
5. You`re a fast thinker. Atât de tare mă sâcâie că nu prea pot să te surprind…
6. Îți plac filmele bune. Bune ca: P.S. I love you, Le fabuleaux destin d`Amelie Poulain, Donnie Darko, Open Season. All my favourites.
7. Ai o personalitate foarte puternică. Atât de puternică încât pot să recunosc că ești unul dintre oamenii care m-au marcat.
8. You like tea. Almost as much as beer.
9. Nu ești tu Enstein, dar ești un geniu când vine vorba de făcut prieteni. Ești atât de sociabil că nu am cunoscut pe nimeni care să nu te placă.
10. Și mai știu o grămadă de chestii mișto despre tine:
• Îți place muntele;
• Știi să gătești mămăligă;
• Ești primul meu cititor.
• Știi să asculți. Mereu m-ai uimit cu răbdarea aia cât muntele. Chiar dacă spui că în spatele ei se ascunde altceva, trebuie să îți recunosc meritele pentru efortul depus pentru a fi calm în preajma mea.
• M-ai dus la Om Bun. Mulțumesc din suflet.
• Ești de o sinceritate care uneori doare.
• Te pricepi la calculatoare, mp3 payere, căști, bocanci, mâncare, muzică, scris, fuste, ceai, daaaar mai ales la omletă. Ză best omeltă pe care am mâncat-o vreodată. Și mama are diplomă de bucătar.
• Ai colecție de jucării. Bine, ăsta nu e tocmai meritul tău, ci mai degrabă al părinților tăi, pentru că nu ți-au făcut nici un frate mai mic care să le explodeze/distrugă/zdrobească/ardă.
• Cea mai tare chestie care îmi place la tine: You make me feel so alright when I`m with you.
• Ești singura persoană care s-a uitat cu mine la Sailor Moon din plăcere. Abia aștept sfârșitul din sezonul 4, pe care obligatoriu vreau să le vedem împreună. După stresiune.
• Mă corectezi de fiecare dată. Aștept și acum să fii corect. Recunosc, sunt cam chioară la ora asta.

Everything... is just so still

Lifehouse - Everything
Asculta mai multe audio Muzica »

Still. Everything is just so still. Ca și cum îmi țin respirația în așteptarea unui eveniment care să îmi modifice starea asta de stagnare. M-am trezit pe la 11, cu gândul că azi, mai mult ca niciodată, o să iubesc contractele speciale de drept civil. Așa a și fost. Mi-am băut cafeaua în pijamale. De fapt, încă nu m-am schimbat. Simt cum timpul de scurge într-un fel de lâncezeală caldă, plăcută.
M-am hotărât să-mi gătesc. Spanac. După rețeta bunicii. Mi-e dor de ea. Mi-e dor de mama.
Sunt o carte mult prea deschisă. Paginile se dau una după alta, lent, ritmic, fără note false… Simt că mă preling prin viață și aștept. Aștept și nici nu știu ce aștept.
Oamenii au preocupări mărunte. Parc. Grătar. Familie. Fotbal. Plajă. Vreau și eu.
Vis. Vis de catifea. Mănunchi de stele. Miros de lună. Cântece de leagăn.
Moleșeală psihică. Mi-e poftă de papanași.
Toropeală sufletească. Vreau să o împart. Sau măcar să o arunc în valurile Dunării, să o tăvălesc în mirosul de alge și de pește. Să o ascund în nisipul gri-auriu. Să o înfășor în ramurile de salcie ce atârnă, atingând luciul apei.
Am o idee somnoroasă care aleargă pe câmpul de grâu, prin dealurile ierboase, prin păduricile de salcâmi și într-o vie înflorită. Nici un parfum nu mi s-a părut mai plăcut ca acela al unei vii în mai. Sau mai relaxant.
Vreau în cireșul de mai din spatele curții. Acela în care mă urcam cu toți copiii de pe strada mea să ne bucurăm de primele cireșe.
Vreau flori. Albe. Mi-am adunat ieri un buchet mic și ciudat. Lămâiță, Mâna Maicii Domnului, trandafir, și flori de Nu-știu-ce.
Everything is just so still. Oare Pământul se mai învârte?
Ce zi e azi? Și ce lună? Ceasul ăsta e atât de stricat.
Ce nu e în regulă? De ce mă învârt în cercuri? De ce eu? De ce tu? De ce toți oamenii?
E ceva. Ceva frumos. Ceva luminos. Care face să fim eu, tu și toți ceilalți oameni. Să nu avem ce face azi. Ceva în ochii zilei cu soare de afară care mă caută.
Everything is just so still. But I like the peace and the tranquility of this instant.

Te iubesc, My Moo

adda- prietenie adevarata
Asculta mai multe audio Muzica »
Te iubesc.
Da, acest post e pentru tine, my very special you.
Povestea noastră e veche, e mai veche decât focul, mai puternică decât orice munte, mai luminoasă decât orice stea.
Am căzut, ai fost acolo. M-am ridicat, ai fost acolo. Mi-a fost greu, ai fost acolo.
Da, acest post e pentru tine, domnișoară minunată.
O prietenie trece prin orice, n-ai cum s-o distrugi. Mă simt ca și cum am rădăcini adânci în timp și tu ești acolo.
Uneori nu știu cum să-ți mulțumesc. Dar apoi îmi dau seama că e ca și cum aș vrea să fac ceva mai nobil decât ce faci tu. Indiferent că e vorba de lacrimi, de situații ciudat de contorsionate, de clipe de durere, de o sticlă de vin, de înghețată sau ceai... N-aș vrea să le împart decât cu tine. Mă rog mereu pentru tine. Meriți tot ce e mai bun. Chiar mă întreb cum de te-ai ales cu mine. Bănuiesc că suntem același aluat. Ne frământă timpul până ajungem doar un boț de ființă care crește încet, încet. Ajungem oameni. Tot ce ai mai de preț pe lumea asta e viața. Ai grijă de ea. Ai grijă de inima ta, căci de acolo pornesc izvoarele vieții.
Acum am dat-o în dramatism. Poate e prea siropos ce am scris, dar simt că meriți mai mult. Sunt prea multe lucruri pe care vreau să ți le spun și timpul nu mă lasă. Știu că totuși nu e nevoie să le spun sau să le scriu. Cu o privire ghicești ce se ascunde în fiecare culoare a sufletului meu.
Mulțumesc pentru momente de nebunie.
Mulțumesc pentru clipele de fericire în stare pură.
Mulțumesc pentru fiecare grijă pe care ți-ai făcut-o pentru mine.
Mulțumesc că m-ai iertat când am făcut boacăne.
Mulțumesc că nu i-ai dat drumul mâinii mele.
Mulțumesc pentru sufletul tău curat.
Mulțumesc pentru pumnii și șuturile în fund. Un șut în fund e un pas în față. M-am ridicat de fiecare dată când ai aplicat tactica asta.
Mulțumesc pentru fiecare lacrimă pe care ai vărsat-o pentru mine.
Mulțumesc că mi-ai dat o parte din tine.
Mulțumesc. Unde-s doi puterea crește.
Mulțumesc, Dana. E ciudat, meriți mai mult. Meriți lumea la picioare.
PS - De-acum încolo am să pun melodiile la începutul posturilor, ca să nu te mai plângi că nu poți să le asculți în timp ce citești. Chioaro, Te Iubesc.
La Mulți Ani mamei tale!

The little things

Vreme frumoasă. Păsări care cântă. Florile mele preferate au înflorit și împrospătează aerul dimineții proaspete și răcoroase. Melodia care dă startul : Pasărea Colibri – Întoarcerea la Orient. Mă dezmeticesc cu Vaya Con Dios – Neh Na Na Na. Deși n-am dormit deloc, mă simt ciudat de voioasă și de vioaie. Dansez prin casă și sorb din cafea. După o noapte în care am citit despre Politcile Publice ale lui O’Tool, Cobb, Ross și alți tipi cu dublă consoană/vocală în compunerea numelui de familie, după cele 5 sortimente diferite de ceai ( vanilie cu caramel, guarana, kiwi, ceai negru, mere), după întreaga luptă cu toate implementările, toate transferurile și analizele mă simt gata să pășesc în lumina soarelui de mai.
Tanti Flori îmi urează baftă la examen. Zâmbesc. Azi o să fie o zi frumoasă.
Ajung la metrou și (incredibil!) nu trebuie să aștept. Ajung la facultate cu 30 minute mai devreme decât preconizasem, numa’ bine să râdem un pic înainte de stres.
Mă rog, trec peste tot ce a urmat. Ideea e că am luat 26 de puncte din 30, ceea ce e binișor. Am mâncat înghețată, am stat la soare, am bârfit, am ajuns iar la metrou. Drumul spre casă de data asta.
Compartimentul e plin de copii. Un băiat de vreo 10 ani vorbește despre fotbal cu bunicul care îl ține pe genunchi grijuliu. O fetiță își imaginează că zboară. Îi fac cu ochiul și mă ridic. My stop here.
Uite un șotron, hai să văd dacă îmi amintesc cum se sare!…
Aerul din curtea căminului e îmbibat cu miros de iarbă proaspăt tăiată. Cireșele de mai sunt roșii.
Tanti Flori mă întâmpină cu un corn din ăla bun cu miere și cu o sticlă de Cola. Să o pun la frigider.
Mă schimb repede într-o rochie de vară și deschid laptop-ul. Căsuța de mail geme. Dau o raită și văd un mail de la o prietenă dragă de care nu mai știam nimic. Îmi spune că și ei îi e dor de mine. Ah, Cris, de ai fii aici să vezi cât de nebună am ajuns… M-ai felicita! Mă bucur că îți merge bine.
Apare și Angy. Lilly Allen răsună plăcut din camera 002. Fac un duș și sunt ready for action. Angy a adormit între timp, dar mi-a lăsat un iaurt și un bilet pe masă.
Deci ce mi-aș putea dori mai mult? AM Lilly Allen, AM Activia, AM corn cu miere și mai AM chef de un ceai și de o după-amiază plăcută și liniștită. Verde, de data asta. Ceaiul, adică. Aaaand that’s the way the cookie crumbles!

Apel în instanța sufletului

Apel. Sufletul meu solicită apel. Nu e mulțumit de prima sentință pe care am dat-o în cazul tău, aceea prin care te iertam, prin care voiam să îți fiu aproape de-atunci încolo. Hotărâsem să îți iert greșelile, să îți accept defectele, să îți aștept zâmbetul, să îți ating rănile cu alinare, să te mângâi cu canicula sufletului meu. Dar nu, mintea mea a început dezbaterile și se chinuie să te condamne. Vrea să te pedepsească cu orice preț. De ce oare nu înțelege că un nou proces acum ar însemna și mai mult dezechilibru?
De ce îmi e atât de greu să accept că tu ai greșit și că ce ai făcut a fost premeditat? Că nu a fost decât intenție cu vinovăție? Că n-a fost întâmplare? Că nu există scuză? Că trebuie să mă apăr? Nu, eu mă descopăr toată și îți arăt, punând degetul pe răni: uite, aici sunt vulnerabilă, și aici, și aici…
Sunt o ciudată. Am un vis. Un vis în care toată lumea are cel puțin un motiv să zâmbească și totul e senin. Nu minunat, nu extraordinar, nu… Doar senin, calm, plăcut. Visul ăsta mi l-am pus în păr să îl bată vântul, să îl poarte ca o șoaptă pe la urechile tuturor, să îl culce undeva, într-un asfințit de soare, la marginea pământului și a timpului. Dacă aș reuși să desprind visul ăsta din păr poate m-aș învăța minte să mai am încredere în oameni și să mai iubesc pe cine nu trebuie. Aș avea și eu nopți dormite, dimineți vesele și ale mele, gânduri limpezi și lacrimi mai puțin sărate.
Azi am cunoscut o fată. O fată care a suferit din cauza mea. Din cauza egoismului și copilăriei mele. Din cauză că am avut odată, de mult, un zâmbet cald și sincer. A avut grijă însă să mi-l șteargă, lăsându-mi un zâmbet amar și un nor de lacrimi ce stau să curgă.
Fata asta nu merita. De-asta am declarat apelul just și dezbaterile deschise. Ca să-i fac ei dreptate. Și mie în același timp.
Îmi e greu să recunosc acum că am greșit, dar mărturia mincinoasă se pedepsește. Iar eu îmi sunt cel mai aspru critic. Cel mai mare tiran. Cel mai mare rău.
Mă simt ciudat, acum că iar iau fiecare întâmplare și o întorc pe toate fețele, ca pe ale cubului pe care mă chinui să-l fac( și să-l desfac) de 2 zile. Acum îmi e cel mai rău și cel mai bine, când simt că am iar suflu, că vibrez, că trăiesc cu fiecare moleculă agonia propriilor greșeli și suferințe. Dezbrăcată de vise și înfofolită în gânduri nebune, în cești de ceai negru și miros de iasomie. Vreau să ajung la capătul eșafodului. Vreau un sfârșit. Vreau o sentință. Vreau să mă condamn. Vreau să mă achit. Vreau libertatea gândului. Vreau clipa de inocență. Vreau jocul de-a v-ați ascunselea. Vreau să ningă. Vreau să mă regăsesc. Vreau să fiu. Vreau să fiu eu.



november rain
Asculta mai multe audio Muzica »

Noaptea Muzeelor

Evantaiul e preferatul meu :D. O seara plăcută, plină de liniște, armonie și frumusețe, așa aș spune eu că a fost Noaptea Muzeelor.

Photo by Ghinea.

Shhhh... să nu mă spui, dar...

Mi-e dor de mama. Vreau doar să o îmbrățișez.
Și m-am săturat să fiu singură mereu.
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi. Mi-e dor de mama...
Și cum ziceam, azi am vărsat o cană de cafea, m-am certat cu profesoara de Contabilitate, am vrut să-mi iau o rochie, dar era prea scumpă, am băut ceai, mi-am scăpat laptop-ul pe jos, a stat blocat vreo 20 de minute, am fost singură toată ziua, am uitat să îmi iau pâine, mi-am stricat iar căștile, le-am reparat sau așa cred, am plâns, am pierdut ceva, nu știu ce, am mers pe jos mult... Mi-e dor de mama. Și mai vreau ceva. Vreau acea picătură mică de inocență pe care am pierdut-o pe obraz. Da, domnule Obraz, o vreau înapoi. Să o pun în izvorul de vise din ochiul căprui. Să o țin acolo până umbra genelor va coborî ultima dată peste râpa de tristețe.

Miedordemama.



Cat Power - Sea Of Love
Asculta mai multe audio Muzica »

Dor

Dor de miere în statică
Ricoșează din carne, din os
Mă risipesc în idoli ce strigă
În chinuri nepereche ce le-am stors.

Zâmbetul răsăritului orb
Curge din măduva otrăvită,
Picură-n venă ca un dulce drog,
Călătorind prin muguri de sită.

Sindromul fetei cu cioburi in ochi
Suspect se plimbă prin eter,
Indiferent de toxicii stropi,
Naiv de nori, naiv de cer.

Cruce de bordel roșu-aprins
Mănâncă neaua din sâni,
Fereacă săptămâni în cerul stins,
Biciuind roua din salcâmi.

Porumbel bolnav de haos,
Gândul meu de gips sfințit,
Orașul cutreieră dus-întors,
Căutând lacrima de-asfințit.

Sarea din marea de soc
Curge-n clepsidra din ruine
Mă-mbăt cu tine în foc,
Vioară ce cântă în mine.

Crestând ploi pe altar
Mă-nchid în cireșul copilăriei.
Nu plâng, nu am amar
Am doar moara suferindei.

Ea toacă-n clape de pian,
Subjugă ochi de furie albastră,
Se-ncrustează-n visul plan
Cu mâini de suferință ștearsă.



Poezia asta a fost scurt pe doi. Mă plictiseam citind la cursurile de PM. Niciodată n-o să vreau să scriu mai mult de gândurile care se zbenguie prin căpșor, dar poate la un moment dat am să fiu mai atentă. Poate.

Coffee girl

Coffee Bar. 7 a.m. She sat at the coffee table, glancing at the pictures on the wall. Her short hair was all disheveled, fringes falling on her white shoulders. The steams coming from the kitchen filled the air with warmth, calming the slight shiver of her body. She felt sleepy, but the stain on her uniform kept reminding her to stay awake and wait for the customers to ring the silver bell at the entrance.
She was debating with herself. It was Monday. That means the old lady with camomile smell should show up at about 8 o`clock. And that Jane was going to bring her pretzels at lunch. Poppy pretzels , her favorites… Also, the editor from next block should come to have breakfast. Omelette. He would always order the same. And he would always have remarks on her way of serving: “Miss, my eggs are too close to the edge of the table!” “Miss, the painting of my coffee-cup is too pink this morning!” or “Miss, the light is too bright in this place, can`t I trade with the old lady there?”
Of course, he did that just to annoy her. He once tried to ask her out but she just told him to order only what`s on the menu. Since then, he was always in a bad mood and tried to get her negative attention. He did actually, even though she never let something slip away.
All the customers were dear to her. Specially the old ones. They were all so patient and kind.
But among all, there was him. She never knew in what day he would show up. But when he did… It was the time she had to do the most cleaning. Broken coffee cups, spilled juice, mixed up orders. The emotion of telling him: “As always, sir?” made her smile. Think about it, she actually knew the way he liked his coffee. 2 spoons of coffee, ¼ milk and no sugar. The colour of this mixture were the exact highlights in his hair. He was always busy with some book. Never glanced at her, never giving her more than just a simple smile.
Bang!Bang! The first customer entered. She felt relieved, it was the old lady. At least she will have a quiet morning, no signs of the editor. She poured some tea in a big cream-coloured cup and served her toast with strawberry jam, as usual.
Soon, the local was filled with people. All, busy with newspapers, books, work rapports… All, just having their usual orders. All, swallowed by their habitual gestures, their common chit-chat… This coffee bar was the kingdom of routine, where ordinary people had their ordinary coffee of their ordinary life.
She sighted… Bang!
It was him. He went to his usual place, his steps breaking the tranquility of her being. He smiled at her while she brought him his coffee. His eyes were all captured by the book, but a sudden thinness of a voice made him raise his head.
“Is that book of yours that good?”
She found herself in front of him, smiling and waiting for his reaction…

Despre o dimineață târzie. Și a mea

Cică mi se potrivește melodia asta:


"Păcat că nu eşti normală" - Taxi
Asculta mai multe audio Muzica »
Abia aștept să mă apuc de învățat! Păcat că nu-s normală, lă, lă, lă, lă...

O seară când vântul bătea și îmi era rău

Ah, iar am rămas fără baterie la telefon! Sunt o amețită. La propriu. Mi-e rău. Până să ajung la pat și să mă tolănesc în el mă împiedic de cablul frigiderului. Mă întind, îmi iau un pluș în brațe, îl arunc cât colo în secunda 2, mi-e greață și simt că mă sufoc. Ciudat, rar se întâmplă asta. Foarte rar.
Zdrang! O draperie cade cu zgomot pe podea. Nu mă simt destul de în stare să merg să o ridic și s-o pun la loc. În plus, frunzele pomilor dansează în acorurile nebune ale vântului atât de hipnotizant... Ultima oară când le-am privit minute în șir cum se zbat erau galbene. Galbene și triste. Iar eu îl așteptam pe monsieur Bad. Abia acum îmi dau seama că stau exact în aceeași poziție-covrig, cu capul pe lângă pernă. Am exact același unghi. Frunzele sunt altele, dar vântul nu s-a schimbat.
Întorcându-mă la seara aia... ce ciudat! Acum dacă aș fi pusă în fața aceleiași situații aș reacționa altfel. Sau poate nu. Un lucru e sigur: nu aș mai vrea să fiu în situația asta never ever. Și acum, a short look-up to the past. Hope I remember it just like it really was:
- De când se rețin buletinele la intrare la tine?
- De ce nu i-ai spus că vii la mine? Te-ar fi lăsat în pace.
- N-am știut ce ușă era exact. Stai să pun draperia asta unde îi e locul.
......... liniște.........
- Și zi-mi, ce te doare? Ce organ vrea să te secționeze?
- ...
- Ficatul, stomacul, capul?
- Plămânii... 2 tușituri scurte... Respirația îmi era întretăiată de convulsii scurte. Le controlam greu, dar nu lăsam să se vadă asta.
- Hai la doctor cu tine.
- Doctorul meu e în Călărași.
- Te duc eu.
- Nu.
......... oftezi.........
- Hai, o să am grijă de tine. Uite, ascultă melodia asta...
Melodia îmi părea cunoscută. Prea cunoscută.
- Înțelegi versurile?
- Îhî...
.......liniște acoperită de acordurile unui pian și a unei voci ciudat de triste.......
- E o lume nebună.
- Dar poate fi o lume mai bună dacă toți am vrea asta.
- Ești idealistă. Și nu înțelegi că oamenii pot profita de tine.
- Nu-mi pasă. Eu cred că fiecare om are ceva bun în el. Și tu ești un om bun. Ți-am mai spus că am încredere că o să îți îndeplinești visele. Am mari așteptări la tine.
- Ți-am mai spus să stai departe de mine. I`m a bad guy.
- Ah, iar asta? Îmi spui și mie de ce spui asta? Ce ai făcut așa rău?
- Trust me, I`m a bad guy.
- Spune-mi de ce.
........liniște......... Privirea mea încruntată te-a mirat, dar rămâi calm. Îți treci mâna prin păr. Același tic. Aceleași gesturi. Aceiași ochi ciudat de triști. Simt cum liniștea asta se strânge în jurul nostru și întunericul coboară din fereastră direct peste noi, așa cum stăm, întinși pe pat, privindu-ne în ochi fără milă.
- Bine, am să-ți spun. Sunt un bad guy pentru că te plac.
- Asta nu e rău.
- Nu, lasă-mă să termin.
Am văzut o sclipire de groază verde în ochii tăi pentru prima oară.
Îmi e atât de greu de explicat cum mi-am ținut respirația în așteptarea vorbelor tale și exact când ai deschis gura și ai rostit un ”Sunt un bad guy pentru că...” am tras adânc aer în piept și nu am auzit tot.
- Ce?
- Aha, așa...
- Chiar n-am auzit. Sincer...

- Sunt un bad guy pentru că îmi place de tine deși sunt deja cu altcineva.
......liniște....... Râsul meu a străpuns liniștea aia nesuferită. Voiam să fie orice, numai liniște nu.
- Ce???
- Asta era? De-aia zici tu că ești un bad guy? De cât timp ești cu ea?
Am simțit dezamăgirea din glasul tău. Ai luat figura îmbufnată a unui copil ce își dorește o jucărie deși știe că nu o va primi. Nu, n-am să-ți dau satisfacție! N-am să-ți spun cum am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Asta doar pentru un moment. Am aterizat în picioare. Într-unul, cum ți-am spus și ție.
- De 5 luni sunt cu ea. Dar practic nu mai e nimic între noi.
- Cum o cheamă?
- Mădălina.
Râd din nou. Ce aș fi putut să fac, monsieur? Să plâng? Ce, sunt proastă? Abia acum vine partea grea...
- Putem să rămânem prieteni.
- Nu.
- De ce nu?
- Pentru că NU. Nu vreau să fim DOAR prieteni.
- Ea știe de mine?
- Nu. Ți-am spus, relația noastră s-a răcit. Cel puțin din partea mea. Credeam că o iubesc, dar... apoi te-am cunoscut pe tine...
- De ce dracu te-ai mai încurcat cu mine dacă erai deja cu ea?
- Mi-ai plăcut de cum te-am văzut...
- Mda...
- Crede-mă, nu știu ce a fost... Serotonină, hormonul fericirii...
- Mă lași? Trebuia să fii sincer!
- Păi sunt!
- Cam târziu, nu?
- Dar sunt, nu? Mai am o șansă dacă sunt sincer, nu? Măcar încerc...
- Mai vedem. Hai să rămânem prieteni, te rog.
- NU!
- Ok, cum vrei...
Mare greșeală. Lungă seară. Ți-a sunat și telefonul de câteva ori. Medi(cum o alintai tu) plângea și te întreba de ce nu mai vii. Mi-ai părut un adevărat tiran. Felul în care i-ai închis telefonul, cum i-ai vorbit, cum nu te-a interesat, cum ai mai stat la mine încă ceva vreme, cum m-ai sărutat deși te-am rugat să nu faci asta, cum am râs, cum am povestit lucruri mai mult sau mai puțin importante, cum am căzut în Borcanul cu Amintiri Triste, cum am plâns, cum mi-ai sărutat fiecare lacrimă, cum m-ai ținut de mână și cum m-ai lăsat să te miștocăresc ca de obicei.
Am vorbit și despre ea. Adevărul e că mă simt și acum vinovată. Te-aipurtatcaunbou.
Ai plecat după ce te-a sunat o prietenă să-ți spună că ea plângea de câteva ore și că te porți ca un nesimțit. Câtă dreptate i-aș fi dat în alte circumsanțe...
Ne-am luat la revedere ca de obicei. Ți-am spus că totul o să fie bine. Ai spus că te duci să vorbești cu ea. Te-am rugat să îmi spui și mie ce-o să faci.
M-ai sunat a doua zi ca să îmi spui că ai împăcat-o până la urmă. Că erați împreună la cumpărături. Not fair.
Monsieur Bad, aveam să râd de tine vreo două săptămâni mai târziu când... dar asta e altă poveste. Și o păstrez pentru mine.
So, don`t do what I do. Altfel, ajungeți ca mine, singură în cameră(which is not that bad), cu Lilly Allen pe fundal și durerea aia în piept care nu mă lasă să respir. De altfel, acum mă simt mai bine. Și deși sinceritatea doare, nu voi fugi de ea. Asta, pentru că știu cum doare din ambele părți. Nu-i nimeni între noi, doar minciunile. Și nici un dor necunoscut nu m-a făcut să îmi fie frică până acum. Prefer să zâmbesc.
Ah, și aproape uitasem cât iubesc cântecul ăsta. Ciudat, dar se potrivește de minune. I like things that go together.


Damien Rice - 9 crimes
Vezi mai multe video din Muzica »

A feeling, a wish and a dream

- Care sunt visele tale?
- Mmmm… Păi am un vis…
- Așa...
- În care am 80 de ani...
- Ha!
- ... și port o rochie albastră cu picațele... Am o pisică tărcată în brațe, afară plouă și eu stau într-un fotoliu tapițat cu catifea. În spatele meu e o bibliotecă mare...
- Ce culoare au picățelele de pe rochia ta?
- Ce culoare? Portocaliu! Și până și cărțile și mobila miros a portocale! Și am și un șemineu unde arde focul... portocaliu!
- Păi și ăsta e cel mai mare vis al tău?
- Aa, nu... Eu ți-am spus doar unul din visele mele.
- Atunci vreau să știu care este cel mai mare vis al tău.
- Păi... nu pot să ți-l spun.
- De ce?
- Îl ști deja.
- Cum așa?
- Mi-e somn, lasă-mă.
- Dar nu mi-ai spus dacă s-a oprit ploaia în visul tău.
- Lasă-mă să dorm... Ah, ce mi-e somn.
Pătura asta miroase a cozonac. Și e moale. A, da îmi amintesc acum. Miroase ca Ajunul Crăciunului.
- Hei, mai spune-mi ceva de visul ăla!
- Nu, dacă vrei îți spun de altul.
- Bine, dar vreau să fie un vis care să-ți dorești să fie realitate.
- Dar eu îmi doresc să devină realitate toate. Dar dacă vrei am unul secret.
- Secret?
- Da, un secret! Un secret pe care toată lumea îl știe, dar toți se fac că nu-l știu!
- Dar atunci numai secret nu e!
- Ah, ce nesuferit ești! Nu-ți mai spun nimic!
- Hai că nu te mai sâcâi, dormi, dormi...
Ce mi-ar place să strâng pe cineva în brațe în timp ce dorm... Cineva care să mă îmbrățișeze la loc, nu ca plușul ăsta! Și aș mai vrea să am draperii verzi ca fisticul, cu desene de culoarea înghețatei.
- Tu de fapt ai vrea să le mănânci! Mai bine spune-mi ce ai făcut zilele astea. Ai învățat să mergi pe bicicletă?
- Nu, dar sunt sigură că am să reușesc. Așa mi-a spus nenea ăla de pe alee care m-a ajutat să mă ridic după ce am căzut. Cică nu sunt singura care nu știe să meargă...
- Hai, nu te întrista...
- O să reușesc, ai să vezi.
- Ce bine-ți stă când faci cu ochiul... Apropo, la tenis ai mai fost?
- Dap, și a fost mai bine de data asta. Am reușit să scot un 3-2 aiurit. Și am cunoscut pe cineva care lucrează la un anticariat. How cool is that?
- Uaaa, cât de tare!
- Da, știu. Așa, și după aia am fost la concert. Și a fost extraordinar.
- Unde ai fost?
- La un concert, în Hard Rock Cafe. Îmi place acolo, atmosfera e pe gustul meu. Muzica nu mai zic. Baniciu mi-a făcut cu ochiul, ca să vezi ce bătrânel drăguț e! Și a cântat la fel ca de obicei, incerdibil de frumos. Am râs, am plâns, am bătut din palme, am băut, dar nu alcool, am cântat și am plecat acasă cu zâmbetul pe buze. Apoi a urmat o zi de stat degeaba.
- Cum, de 1 Mai ai stat degeaba?
- Da, am gătit spaghete și ne-am uitat la Married With Children. Sezonul I. Și am mai văzut și Happy Go Lucky. Suuuuper. I like Poppy :). Spaghetele nu mi-au ieșit, dar nu-i nimic, băieții au zis că sosul a fost bun. Și a doua zi le-am gătit o invenție. Le-a plăcut. G. a ars ceapa. Am râs de el. Și din nou Married With Children. Sezonul II. Și The Incredibles.
- Și acum?
- Acum sunt singură. Gătesc și ascult Moonspell. Cea mai tare combinație.
- Ăștia nu erau sataniști?
- Cui îi pasă? Sună bine. Ah, afară plouă așa frumos că-mi vine să-mi iau cizmele de ploaie și să dau o raită prin parc. Dar mai am de gătit... Sunt mândră de mine că am reușit să mă țin de cuvânt într-o privință, măcar atât.


Morcheeba - World Looking In
Asculta mai multe audio Muzica »