Ah, iar am rămas fără baterie la telefon! Sunt o amețită. La propriu. Mi-e rău. Până să ajung la pat și să mă tolănesc în el mă împiedic de cablul frigiderului. Mă întind, îmi iau un pluș în brațe, îl arunc cât colo în secunda 2, mi-e greață și simt că mă sufoc. Ciudat, rar se întâmplă asta. Foarte rar.
Zdrang! O draperie cade cu zgomot pe podea. Nu mă simt destul de în stare să merg să o ridic și s-o pun la loc. În plus, frunzele pomilor dansează în acorurile nebune ale vântului atât de hipnotizant... Ultima oară când le-am privit minute în șir cum se zbat erau galbene. Galbene și triste. Iar eu îl așteptam pe monsieur Bad. Abia acum îmi dau seama că stau exact în aceeași poziție-covrig, cu capul pe lângă pernă. Am exact același unghi. Frunzele sunt altele, dar vântul nu s-a schimbat.
Întorcându-mă la seara aia... ce ciudat! Acum dacă aș fi pusă în fața aceleiași situații aș reacționa altfel. Sau poate nu. Un lucru e sigur: nu aș mai vrea să fiu în situația asta never ever. Și acum, a short look-up to the past. Hope I remember it just like it really was:
- De când se rețin buletinele la intrare la tine?
- De ce nu i-ai spus că vii la mine? Te-ar fi lăsat în pace.
- N-am știut ce ușă era exact. Stai să pun draperia asta unde îi e locul.
......... liniște.........
- Și zi-mi, ce te doare? Ce organ vrea să te secționeze?
- ...
- Ficatul, stomacul, capul?
- Plămânii... 2 tușituri scurte... Respirația îmi era întretăiată de convulsii scurte. Le controlam greu, dar nu lăsam să se vadă asta.
- Hai la doctor cu tine.
- Doctorul meu e în Călărași.
- Te duc eu.
- Nu.
......... oftezi.........
- Hai, o să am grijă de tine. Uite, ascultă melodia asta...
Melodia îmi părea cunoscută. Prea cunoscută.
- Înțelegi versurile?
- Îhî...
.......liniște acoperită de acordurile unui pian și a unei voci ciudat de triste.......
- E o lume nebună.
- Dar poate fi o lume mai bună dacă toți am vrea asta.
- Ești idealistă. Și nu înțelegi că oamenii pot profita de tine.
- Nu-mi pasă. Eu cred că fiecare om are ceva bun în el. Și tu ești un om bun. Ți-am mai spus că am încredere că o să îți îndeplinești visele. Am mari așteptări la tine.
- Ți-am mai spus să stai departe de mine. I`m a bad guy.
- Ah, iar asta? Îmi spui și mie de ce spui asta? Ce ai făcut așa rău?
- Trust me, I`m a bad guy.
- Spune-mi de ce.
........liniște......... Privirea mea încruntată te-a mirat, dar rămâi calm. Îți treci mâna prin păr. Același tic. Aceleași gesturi. Aceiași ochi ciudat de triști. Simt cum liniștea asta se strânge în jurul nostru și întunericul coboară din fereastră direct peste noi, așa cum stăm, întinși pe pat, privindu-ne în ochi fără milă.
- Bine, am să-ți spun. Sunt un bad guy pentru că te plac.
- Asta nu e rău.
- Nu, lasă-mă să termin.
Am văzut o sclipire de groază verde în ochii tăi pentru prima oară.
Îmi e atât de greu de explicat cum mi-am ținut respirația în așteptarea vorbelor tale și exact când ai deschis gura și ai rostit un ”Sunt un bad guy pentru că...” am tras adânc aer în piept și nu am auzit tot.
- Ce?
- Aha, așa...
- Chiar n-am auzit. Sincer...
- Sunt un bad guy pentru că îmi place de tine deși sunt deja cu altcineva.
......liniște....... Râsul meu a străpuns liniștea aia nesuferită. Voiam să fie orice, numai liniște nu.
- Ce???
- Asta era? De-aia zici tu că ești un bad guy? De cât timp ești cu ea?
Am simțit dezamăgirea din glasul tău. Ai luat figura îmbufnată a unui copil ce își dorește o jucărie deși știe că nu o va primi. Nu, n-am să-ți dau satisfacție! N-am să-ți spun cum am simțit că îmi fuge pământul de sub picioare. Asta doar pentru un moment. Am aterizat în picioare. Într-unul, cum ți-am spus și ție.
- De 5 luni sunt cu ea. Dar practic nu mai e nimic între noi.
- Cum o cheamă?
- Mădălina.
Râd din nou. Ce aș fi putut să fac, monsieur? Să plâng? Ce, sunt proastă? Abia acum vine partea grea...
- Putem să rămânem prieteni.
- Nu.
- De ce nu?
- Pentru că NU. Nu vreau să fim DOAR prieteni.
- Ea știe de mine?
- Nu. Ți-am spus, relația noastră s-a răcit. Cel puțin din partea mea. Credeam că o iubesc, dar... apoi te-am cunoscut pe tine...
- De ce dracu te-ai mai încurcat cu mine dacă erai deja cu ea?
- Mi-ai plăcut de cum te-am văzut...
- Mda...
- Crede-mă, nu știu ce a fost... Serotonină, hormonul fericirii...
- Mă lași? Trebuia să fii sincer!
- Păi sunt!
- Cam târziu, nu?
- Dar sunt, nu? Mai am o șansă dacă sunt sincer, nu? Măcar încerc...
- Mai vedem. Hai să rămânem prieteni, te rog.
- NU!
- Ok, cum vrei...
Mare greșeală. Lungă seară. Ți-a sunat și telefonul de câteva ori. Medi(cum o alintai tu) plângea și te întreba de ce nu mai vii. Mi-ai părut un adevărat tiran. Felul în care i-ai închis telefonul, cum i-ai vorbit, cum nu te-a interesat, cum ai mai stat la mine încă ceva vreme, cum m-ai sărutat deși te-am rugat să nu faci asta, cum am râs, cum am povestit lucruri mai mult sau mai puțin importante, cum am căzut în Borcanul cu Amintiri Triste, cum am plâns, cum mi-ai sărutat fiecare lacrimă, cum m-ai ținut de mână și cum m-ai lăsat să te miștocăresc ca de obicei.
Am vorbit și despre ea. Adevărul e că mă simt și acum vinovată. Te-aipurtatcaunbou.
Ai plecat după ce te-a sunat o prietenă să-ți spună că ea plângea de câteva ore și că te porți ca un nesimțit. Câtă dreptate i-aș fi dat în alte circumsanțe...
Ne-am luat la revedere ca de obicei. Ți-am spus că totul o să fie bine. Ai spus că te duci să vorbești cu ea. Te-am rugat să îmi spui și mie ce-o să faci.
M-ai sunat a doua zi ca să îmi spui că ai împăcat-o până la urmă. Că erați împreună la cumpărături. Not fair.
Monsieur Bad, aveam să râd de tine vreo două săptămâni mai târziu când... dar asta e altă poveste. Și o păstrez pentru mine.
So, don`t do what I do. Altfel, ajungeți ca mine, singură în cameră(which is not that bad), cu Lilly Allen pe fundal și durerea aia în piept care nu mă lasă să respir. De altfel, acum mă simt mai bine. Și deși sinceritatea doare, nu voi fugi de ea. Asta, pentru că știu cum doare din ambele părți. Nu-i nimeni între noi, doar minciunile. Și nici un dor necunoscut nu m-a făcut să îmi fie frică până acum. Prefer să zâmbesc.
Ah, și aproape uitasem cât iubesc cântecul ăsta. Ciudat, dar se potrivește de minune. I like things that go together.
Damien Rice - 9 crimes
Vezi mai multe video din Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu