Dor

Dor de miere în statică
Ricoșează din carne, din os
Mă risipesc în idoli ce strigă
În chinuri nepereche ce le-am stors.

Zâmbetul răsăritului orb
Curge din măduva otrăvită,
Picură-n venă ca un dulce drog,
Călătorind prin muguri de sită.

Sindromul fetei cu cioburi in ochi
Suspect se plimbă prin eter,
Indiferent de toxicii stropi,
Naiv de nori, naiv de cer.

Cruce de bordel roșu-aprins
Mănâncă neaua din sâni,
Fereacă săptămâni în cerul stins,
Biciuind roua din salcâmi.

Porumbel bolnav de haos,
Gândul meu de gips sfințit,
Orașul cutreieră dus-întors,
Căutând lacrima de-asfințit.

Sarea din marea de soc
Curge-n clepsidra din ruine
Mă-mbăt cu tine în foc,
Vioară ce cântă în mine.

Crestând ploi pe altar
Mă-nchid în cireșul copilăriei.
Nu plâng, nu am amar
Am doar moara suferindei.

Ea toacă-n clape de pian,
Subjugă ochi de furie albastră,
Se-ncrustează-n visul plan
Cu mâini de suferință ștearsă.



Poezia asta a fost scurt pe doi. Mă plictiseam citind la cursurile de PM. Niciodată n-o să vreau să scriu mai mult de gândurile care se zbenguie prin căpșor, dar poate la un moment dat am să fiu mai atentă. Poate.