Vreme frumoasă. Păsări care cântă. Florile mele preferate au înflorit și împrospătează aerul dimineții proaspete și răcoroase. Melodia care dă startul : Pasărea Colibri – Întoarcerea la Orient. Mă dezmeticesc cu Vaya Con Dios – Neh Na Na Na. Deși n-am dormit deloc, mă simt ciudat de voioasă și de vioaie. Dansez prin casă și sorb din cafea. După o noapte în care am citit despre Politcile Publice ale lui O’Tool, Cobb, Ross și alți tipi cu dublă consoană/vocală în compunerea numelui de familie, după cele 5 sortimente diferite de ceai ( vanilie cu caramel, guarana, kiwi, ceai negru, mere), după întreaga luptă cu toate implementările, toate transferurile și analizele mă simt gata să pășesc în lumina soarelui de mai.
Tanti Flori îmi urează baftă la examen. Zâmbesc. Azi o să fie o zi frumoasă.
Ajung la metrou și (incredibil!) nu trebuie să aștept. Ajung la facultate cu 30 minute mai devreme decât preconizasem, numa’ bine să râdem un pic înainte de stres.
Mă rog, trec peste tot ce a urmat. Ideea e că am luat 26 de puncte din 30, ceea ce e binișor. Am mâncat înghețată, am stat la soare, am bârfit, am ajuns iar la metrou. Drumul spre casă de data asta.
Compartimentul e plin de copii. Un băiat de vreo 10 ani vorbește despre fotbal cu bunicul care îl ține pe genunchi grijuliu. O fetiță își imaginează că zboară. Îi fac cu ochiul și mă ridic. My stop here.
Uite un șotron, hai să văd dacă îmi amintesc cum se sare!…
Aerul din curtea căminului e îmbibat cu miros de iarbă proaspăt tăiată. Cireșele de mai sunt roșii.
Tanti Flori mă întâmpină cu un corn din ăla bun cu miere și cu o sticlă de Cola. Să o pun la frigider.
Mă schimb repede într-o rochie de vară și deschid laptop-ul. Căsuța de mail geme. Dau o raită și văd un mail de la o prietenă dragă de care nu mai știam nimic. Îmi spune că și ei îi e dor de mine. Ah, Cris, de ai fii aici să vezi cât de nebună am ajuns… M-ai felicita! Mă bucur că îți merge bine.
Apare și Angy. Lilly Allen răsună plăcut din camera 002. Fac un duș și sunt ready for action. Angy a adormit între timp, dar mi-a lăsat un iaurt și un bilet pe masă.
Deci ce mi-aș putea dori mai mult? AM Lilly Allen, AM Activia, AM corn cu miere și mai AM chef de un ceai și de o după-amiază plăcută și liniștită. Verde, de data asta. Ceaiul, adică. Aaaand that’s the way the cookie crumbles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu