- Care sunt visele tale?
- Mmmm… Păi am un vis…
- Așa...
- În care am 80 de ani...
- Ha!
- ... și port o rochie albastră cu picațele... Am o pisică tărcată în brațe, afară plouă și eu stau într-un fotoliu tapițat cu catifea. În spatele meu e o bibliotecă mare...
- Ce culoare au picățelele de pe rochia ta?
- Ce culoare? Portocaliu! Și până și cărțile și mobila miros a portocale! Și am și un șemineu unde arde focul... portocaliu!
- Păi și ăsta e cel mai mare vis al tău?
- Aa, nu... Eu ți-am spus doar unul din visele mele.
- Atunci vreau să știu care este cel mai mare vis al tău.
- Păi... nu pot să ți-l spun.
- De ce?
- Îl ști deja.
- Cum așa?
- Mi-e somn, lasă-mă.
- Dar nu mi-ai spus dacă s-a oprit ploaia în visul tău.
- Lasă-mă să dorm... Ah, ce mi-e somn.
Pătura asta miroase a cozonac. Și e moale. A, da îmi amintesc acum. Miroase ca Ajunul Crăciunului.
- Hei, mai spune-mi ceva de visul ăla!
- Nu, dacă vrei îți spun de altul.
- Bine, dar vreau să fie un vis care să-ți dorești să fie realitate.
- Dar eu îmi doresc să devină realitate toate. Dar dacă vrei am unul secret.
- Secret?
- Da, un secret! Un secret pe care toată lumea îl știe, dar toți se fac că nu-l știu!
- Dar atunci numai secret nu e!
- Ah, ce nesuferit ești! Nu-ți mai spun nimic!
- Hai că nu te mai sâcâi, dormi, dormi...
Ce mi-ar place să strâng pe cineva în brațe în timp ce dorm... Cineva care să mă îmbrățișeze la loc, nu ca plușul ăsta! Și aș mai vrea să am draperii verzi ca fisticul, cu desene de culoarea înghețatei.
- Tu de fapt ai vrea să le mănânci! Mai bine spune-mi ce ai făcut zilele astea. Ai învățat să mergi pe bicicletă?
- Nu, dar sunt sigură că am să reușesc. Așa mi-a spus nenea ăla de pe alee care m-a ajutat să mă ridic după ce am căzut. Cică nu sunt singura care nu știe să meargă...
- Hai, nu te întrista...
- O să reușesc, ai să vezi.
- Ce bine-ți stă când faci cu ochiul... Apropo, la tenis ai mai fost?
- Dap, și a fost mai bine de data asta. Am reușit să scot un 3-2 aiurit. Și am cunoscut pe cineva care lucrează la un anticariat. How cool is that?
- Uaaa, cât de tare!
- Da, știu. Așa, și după aia am fost la concert. Și a fost extraordinar.
- Unde ai fost?
- La un concert, în Hard Rock Cafe. Îmi place acolo, atmosfera e pe gustul meu. Muzica nu mai zic. Baniciu mi-a făcut cu ochiul, ca să vezi ce bătrânel drăguț e! Și a cântat la fel ca de obicei, incerdibil de frumos. Am râs, am plâns, am bătut din palme, am băut, dar nu alcool, am cântat și am plecat acasă cu zâmbetul pe buze. Apoi a urmat o zi de stat degeaba.
- Cum, de 1 Mai ai stat degeaba?
- Da, am gătit spaghete și ne-am uitat la Married With Children. Sezonul I. Și am mai văzut și Happy Go Lucky. Suuuuper. I like Poppy :). Spaghetele nu mi-au ieșit, dar nu-i nimic, băieții au zis că sosul a fost bun. Și a doua zi le-am gătit o invenție. Le-a plăcut. G. a ars ceapa. Am râs de el. Și din nou Married With Children. Sezonul II. Și The Incredibles.
- Și acum?
- Acum sunt singură. Gătesc și ascult Moonspell. Cea mai tare combinație.
- Ăștia nu erau sataniști?
- Cui îi pasă? Sună bine. Ah, afară plouă așa frumos că-mi vine să-mi iau cizmele de ploaie și să dau o raită prin parc. Dar mai am de gătit... Sunt mândră de mine că am reușit să mă țin de cuvânt într-o privință, măcar atât.
Morcheeba - World Looking In
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu