miercuri, 26 august 2009

Diamonds and dust

mi-am pierdut abonamentele. drept urmare, circul fraudulos cu ratb-ul. tragedie.
am pierdut cheile de acasă. acum mă simt ca un adevărat oaspete. acasă.
ușor, ușor, fără să-mi dau seama că au început să se îngălbenească primele frunze, fără să recunosc glasul trist al vântului care mi se plimbă prin păr, fără să recunosc urmele de machiaj de pe prosop... pierd numere de telefon, agende, nume, chipuri...
pierd până și speranța că n-o să mai pierd nimic.
azi o zi, mâine o noapte... pierd oameni, orașe întregi, oceane... universul îl pierd.
o luna, două luni, patru, șase, un an, pierd secunde...
pierd până și tot ceea ce sunt și nu sunt, până și pe dumnezeu.
și nu-mi pasă.
mă prefac că nu-mi pasă. nu ești aici ca să-mi iei temperatura. nu, vocea ta calmă nu se aude. vocea ta. am pierdut-o.
am pierdut un fluviu întreg de amintiri, de vise și sentimente...
mă prefac că nu-mi pasă. că sunt imună și că pot să explic cumva cum am reușit să mă pierd până și pe mine. dar nu pot. pierderea nu se explică. se simte.
te-am pierdut.
dar zâmbesc. căci am rămas cu hârtia lucioasă care împacheta toate aceste cadouri pe care viața mi le-a făcut. e încă aici, să-mi amintească că am pierdut. dar și că am avut la un moment dat diamante, nu praf...

Joan Baez - Diamonds and dust
Asculta mai multe audio Muzica

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nu mai suferi pentru dragostea pierduta.Nimeni nu merita lacrimile tale...si chiar daca le-ar merita,nu te-ar face sa plangi...

Suflet Curcubeu spunea...

Citește cu mai multă atenție.
Nu e vorba de o dragoste pierdută, ci de o prietenie pierdută. De aceea pierderea e atât de adâncă, de dureroasă...
Lacrimile nu au cum să răscumpere pustietatea sufletească pe care o simt din cauza aceasta.
Timpul le vindecă pe toate, iar eu m-am înarmat cu cea mai rezistentă răbdare.
Mulțumesc totuși pentru intențiile tale bune:)