"Simo, trebuie să închid, începe ploaia! Hai, mă duc să mă adăpostesc la clubul șahiștilor, altfel risc să înot până acasă... Da, de unde? Bătrâneii ăștia sunt chiar simpatici și inofensivi... Bine, hai, te-am pupat..."
Plouă. Plouă de se rup norii și tună. Tună, deci îmi amintesc de tine. Ultima dată când a plouat așa sălbatic eram cu tine și trebuia să ajungem la metrou. Ne grăbeam și-mi amintesc că la un moment dat mi-ai dat drumul mâinii și ai luat-o în fața mea, cu pași mărunți, apoi din ce în ce mai grăbiți. Ai început să alergi și știu că mă străduiam să te prind de la urmă să te privesc în ochi, să văd în sufletul tău...
Și mi s-a rupt un papuc. Am rămas în urmă, cu apa șiroindu-mi trupul și gândurile confuze, făcute ghem...
Am strigat la tine și te-ai oprit, fără să te întorci spre mine. Eram deja numai nervi, dar îmi amintesc că m-ai luat în brațe și mi-ai spus că sunt o copilă, după care m-ai purtat așa până acasă...
"Sărumâna, aveți un ceas?" un bătrânel mă fixa cu privirea deasupra sacoșei de rafie pe care o așezase pe masa de șah.
"Ăăă, șase și zece..."
"Sărumâna."
După care și-a scos propriul ceas din buzunar și l-a consultat meticulos.
M-am ridicat și am pornit prin ploaie. Și te-am văzut. Nu m-am ferit să te privesc. Mi-am lăsat privirea să atingă pielea chipului tău, să îți mângâie buzele și să sape adânc în ochii tăi plini de mare.
Ai lăsat o clipă să se scurgă. O clipă plină de reproșuri tăioase.
Am lăsat capul în pământ. O clipă.
O clipă și nu mai erai acolo.
Mașina ta a dispărut între miile de mașini ce brăzdau un București murdar și umed.
Am simțit cum devin mai ușoară și am pornit mai departe, cu norii gri ce-și storceau zoaiele negre peste oraș.
Acum nu mai plouă. Nu afară.
Soko - Raining outside
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu