SC Măgari în ceață SRL

Ați împărțit drumuri, mese, vise. Ați pășit chiar în același ritm. V-ați trezit la aceeași oră. Ați râs la aceeași glumă. Chiar și starea de veghe ați înjumătățit-o. Și totuși ceața a învăluit totul. Oamenii apar ca din pom, sar în viața ta, lasă urme frumos și cuminte și pleacă. Precum măgarii în ceață. Iubești oamenii și ei dispar. Le dai de știre că îi iubești, nu care cumva ca ei să dispară. Dar oricât de mult curaj ai avea să te agăți de sentimente, dimineața zilei în care trebuie să înțelegi tot vine.
De ce să se rupă legăturile? De ce să ne luăm promisiunile înapoi? De ce să ciobim încrederea? Cine va suferi prin noapte mai tare? Cine își va călca mândria și își va reaminti de cât de mult îi păsa? Cine va înțelege? Ce va muri? Cine împarte lumea în două? Cine păstrează jumătate și o dă pe cealaltă celuilalt? Cine deschide calea spre așteptare? Cine așteaptă și cine nu mai vine? Cine va număra picăturile de lumină la fereastră? Cine va simți dorul și cine lipsa?
Cine e de vină?
Am descoperit eu cine e de vină. SC Măgari în ceață SRL realizează servicii și la domiciliu. Și sunt atât de discreți. Totul devine aproape liniște după ce au operat ei în zonă. Ei nu lucrează cu acordul părților. Nu, doar unul are voie să se îndepărteze. Celălalt trebuie să simtă singurătatea și așteptarea.
SC Măgari în ceață SRL promovează două proceduri: fuga și ocolul. Fuga ia prin surprindere, ocolul amețește. Combinate, dau efectul de ceață. De pustiu. Depărtarea e irelevantă. Pot fi 30km, pot fi 2m.
Există o excepție de la regulă și povestea aceasta este următoarea: El apelează la SC Măgari în ceață SRL, dispare, Ea suferă, îl caută, se teme, El realizează că a greșit, se-ntoarce, rupe contractul cu firma noastră, Ea încă suferă, El e fericit că Ea l-a recunoscut din toată ceața aia, Ea încă se teme, așa că apelează la SC Măgari în ceață SRL, El se teme, o caută, o găsește, că na, El e client mai vechi, amândoi aleg ocolul și uite-așa se obține binecunoscutul efect de piruetă.
De asemenea, SC Măgari în ceață SRL dispune de o gamă variată de servicii accesorii: schimbatul numărului de telefon și a locurilor preferate, tăcerea, disimularea, ștergerea fără citire prealabilă a e-mailurilor, blocarea ideilor de reconciliere, ștergerea parțială de suflet și zâmbetul prefăcut.
Cel care pleacă lasă umbra la schimb. Cel care rămâne devine umbră. Și-apoi vine uitarea. Și după ea, vine faza “mi-e dor”… iar totul culminează cu faza “nu-mi mai pasă”. Și-apoi vine uitarea reală, dură, sălbatică… și-uite-așa, iar v-am spus o minciună duioasă. Și vă mai spun una. SC Măgari în ceață SRL are un singur remediu pentru cei lăsați în urmă și acesta se rezumă la a lua ceea ce e frumos din ce a fost.
Aaa, da, încă un lucru… știu că tu citești și te simți cu musca pe căciulă.[ bine, știu atât cât să nu mă simt atotștiutoare] așa că dă jos căciula sau alungă musca pentru că de data nu vreau să fim triști, vreau să mai fim în apele noastre, vreau să râdem și să ne simțim bine. Vrei?

Gold Man

- Why isn’t there a Spiderman?
- Spiderman? What do you mean?
- I mean like… Richard Goldman or Daniel Silverman…
- Spiderman… is Spiderman. He can’t be like… Frank Spiderman… He’s a Spider… man… You know like Goldman is a last name, but there’s no Gold Man…
- Ow… huh, there should be a Gold Man!
- … So what kind of powers would Gold Man have?
- He… would turn things to gold!
- What about things that are already gold?
- Aaaa… he’s work is done!
… later on the same phone call…
- I don’t know why… but in the whole universe, I don’t know why I feel I can share to you all the stupid things that go through my mind!
- Yeah, we’re the same… thing!
- Like the same dough!
- Yeah, we’re white bread!
- [laughter]No, you’re white bread, I want to be black oatmeal bread!
- [laughter]Ok, you go ahead and be black bread!

Încă o conversație cu Dana.
Dacă voi ați priceput ceva, anunțați-mă. Eu încă simt efectele benefice ale unei discuții complet ieșite din comun și din sfera normalului...

Ești peste cuvinte

Pentru că o fotografie face mai mult decât 1000 de cuvinte. Pentru că te iubesc și asta face mai mult decît 1000 de fotografii. Pentru că mă lași să am puțin din fericirea ta. Pentru că mi-ai împărtășit din tot ceea ce ești. și ești peste cuvinte... ești Boschi... Între cele două imagini există 2 diferențe. Descoperiți-le și veți câștiga... veți câștiga un premiu surpriză!

The reason

I wish you thought I was the reason why the sun rises or why the moon glows. I wish you thought I was the reason why the mountains are so high and why the birds can sing and fly. And for the passing of time, I was the reason why. I wish you thought that without me there would be no air, no land, no life… I wish you felt like the sea was no more waves, nor sand or dive… I wish you thought that light can shine only through me and only through me are the hardships worth to fight. I wish you thought I was the reason why life is worth living and love worth giving… I wish you thought I was the reason you’ve been told. I wish you thought I was the reason you are in the world…

rămâi la ușă.

Ducu Berti - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica
Ai distrus o casă. I-ai smuls tapetul cu flori albastre de pe pereți, i-ai spart ferestrele și i-ai pus temeliile la pământ. Până și fundația ai demolat-o cu lovituri mărunte și dureroase. De ce, după distrugerea asta în masă, de ce ai vrea să te întorci să locuiești în ea?
Întreb pentru că mi se pare absurd. Pentru că nu cred, nu vreau să cred că ești capabil de o așa prostie. Da, te-am iertat. Dar nu am să uit niciodată. Ruinele a ceea ce a fost îmi vor aminti mereu. Când ai închis ușa și ai abandonat amurgul peste praful și scrumul în urma ta am crezut că n-am să mai pot pune vreodată bucățile din mine la loc.
Hai să uităm ce a fost, pentru că ce a fost a trecut. Mai bine adu-ți aminte de tramvaiul 19. Mai bine uită de el. Mai bine mori de frig în stație, vrei? Sau hai să admirăm toamna printr-un ciot de fereastră, în timp ce bem ceai[eu negru, tu de măceșe, as usual]. Sau nu.
Bucură-te de ceea ce am construit singură din uitări, din nopți de vin roșu și nesomn. Bucură-te de cei care au fost alături de mine, de liniștea pe care am găsit-o, de urmele pe care le-am lăsat în lume și în oameni…
Lasă ipocrizia și pășește înăuntru, dar rămâi pe hol. Căci ce-ai mai putea să-mi dăruiești, ce-ai mai putea să-mi iei?
Pantofii la intrare de data asta, te rog. Și tu în ei.

Lumea e rotundă, nu?

Vasile Seicaru - La adio tu
Asculta mai multe audio Muzica
Pașii ei se pierd în aburul ce învăluie pământul într-o îmbrățișare maternă și sălbatică. Vântul îi brazdă fața, iar firele de păr îi biciuiesc chipul încruntat. Singură, privește spre orizont și se roagă în sinea ei ca toată așteptarea să ia sfârșit. Încordarea îi face mâinile să se crispeze, iar un tremur ușor o cuprinde de cum apare prima stea. Calcă ușor de-a lungul drumului și ascultă fiecare zgomot, dar în întunericul nopții nu deslușește atât de cunoscutul cântec al pașilor lui. O lacrimă se prelinge ușor, ca o șoaptă…
El privește spre cer și își grăbește pasul. Fiecare clipă îi pare o eternitate, iar lumea pare împietrită într-o statică diformă și hidoasă. Numai sufletul lui plin de căldură e animat de dorință. Doar o clipă, atât. Doar chipul ei de înger. Doar noi, atât. Privește înfiorat spre orizont, sperând ca ceața să-i dezvăluie silueta, dar numai lumina stelelor se joacă printre neguri. Gustul amar din gura lui se îmbină cu dezamăgirea din interior, iar ultima chemare i-a înghețat nerostită pe buze, în timp ce ochii i-au rămas ațintiți la fantomele cerului…
Pas cu pas, cei doi trec unul pe lângă celălalt, continuându-și drumul fără să se găsească… Călcând fiecare pe drumul lui și căutând, rămân singuri, dar cine știe? Poate pașii li se vor întâlni, iar povestea lor de dragoste se va împlini căci până la urmă, lumea e rotundă, nu?

iubitule, plec

Clint Mansell&Kronos Quartet - Lux Aeterna
Asculta mai multe audio Muzica
iubitule, plec
așa că să-i dai pisicii să mănânce
că eu nu mă întorc
mă duc să beau cu dana
bem vodka la 1 litru
are alcool
tu nu-mi dai niciodată alcool
doar cofeină
mă trezesc dimineața
și găsesc ceașca ta fără cafea
doar zaț
și ibricul e gol și murdar
ești așa grăbit
că niciodată nu speli vasele
și lași totul dezordonat
și eu strâng după tine
de ce dracu’ nu faci niciodată nimic?
te plângi mereu că-s o aiurită
și că las prosoape peste tot
că am uitat farduri pe jos
mama zice că ar trebui să slăbesc
culmea ironiei
ea, care s-a îngrășat
hai, lasă cafeaua
nu vreau nici cafea, nici țigări
așa sunt eu
o nemulțumită
mereu obosită
nu mai vreau cafea
îmi iau ceai negru și beau cu vodka
să-mi fie capul dinamită
că sunt femeie
grasă, tristă și-aiurită...
iubito, n-am timp dimineața
să spăl vase
pentru că lumina soarelui
pe chipul tău e vodka mea
și mai dă-le dracu’ de prosoape
oricum mă-ta mereu a fost nebună
de ce nu dormi
hai, ia o țigare
n-am chef să ne certăm
nu dimineața
lasă pisica
las-o pe dana
lasă ceaiul
rămâi cu mine
bem cafea
și lăsăm ceștile murdare
nu ne trebuie farduri,
alcool sau mâncare...

Under my umbrella

Acțiune, motor! Iau eu mătura, mopul și toate celelalte ustensile casnice și mă apuc serios de curățenie. Și totul mergea ca uns, până văd rostogolindu-se de pe mobilă fluturele de pus în brad. E un ornament la care țin foarte mult și în plus, la noi în familie există o tradiție ca mereu când împodobim bradul să punem cel puțin unul din ornamentele vechi. Știu, sunt de pe vremea lu' Pazvante și sunt cât se poate de fragile, dar au un aer special ca și cum în ele se ascunde puțin Crăciun sau mă rog, eu sunt nebună and I see stuff, dar, hei, nici o problemă, nu e prima oară... Erase and rewind... așaaaa, și cum ziceam, cădea ornamentul care se întâmplă să fie un fluture foarte colorat și drag mie și ce ziceam? a, da, cădea... și mă aplec eu să-l prind înainte de coliziune, îl prind la limita posibilului și ridic pumnul strâns a triumf când... zbang! și dintr-o dată totul a devenit portocaliu. aumamăcemădoare! AU!
Ridic privirea sperând să nu văd un avion militar de luptă care tocmai ce lansase o bombă și hopa! Dar de ce e totul portocaliu?
Și... mister elucidat. Acum un an am câștigat o mare umbrelă de plajă. PORTOCALIE. Ea m-a pocnit în primă instanță, după care s-a desfăcut, acoperindu-mi întregul câmp vizual cu portocale zburătoare.
Și acum am un diiiitai cucuiu' da', na, trebuia să ascult de reclama aia la Lion cum că 90% din accidente se petrec în casă.
Și-acum plec. End of story.

PS - I can still see orange spots!

Nucul...

Victor Socaiu - Nucul
Asculta mai multe audio Muzica
Mergi înainte ca și cum timpul n-ar exista.
Asta i-a spus.
Asta i-am zis și eu lui și am pus melodia pe repeat.
Și când luminile s-au aprins am cântat împreună exact această melodie. Dar când s-au stins luminile iar, la sfârșit... nu mai erai acolo.
Pentru că au trecut 2 ani și Dunărea tot la vale curge...
Pentru că deși erai doar o voce acum ești un prieten...
Pentru că ai fost un prieten și acum ești o voce. O voce care strigă „Basarabia! Basarabia!”, iar din trecut se aude un suflu de râsete...
De aceea eu ascult „Nucul”. Pentru că îmi amintește de voi.
Liniște. Cerul e senin. Frunzele dansează în vânt. Geamul deschis lasă lumina să invadeze locul. Vântul îmi aduce o șoaptă la ureche și zâmbesc.

Nu vă mai lăsați constrânși de nimeni și de nimic. Nici de vremuri, nici de oameni. Fără ură, fără regrete și resentimente, mergeți înainte ca și cum timpul n-ar exista. Eliberați-vă de tot și de toate, cu gândul ca trebuie sa trăiți pentru și în adevăr. Căci doar adevărul vă va face liberi. Și, numai liberi fiind, veți putea atinge în viață fericirea. În rest, prieteni, nu uitați că-n curtea școlii, sub nuc, seara, se strâng tinerii pletoși și cântă la chitară.

Florian Pittiș

Carofi. și mămăligă.

Era într-o seară. Nu mai țin minte ce zi era așa că am să spun simplu și enigmatic că era într-o seară. Așa. Într-o seară. Eram la cumpărături cu Cristina, ajungeam cu căruciorul la casă, cââââând... am simțit nevoia stringentă să ajung la raionul cu legume, să iau niște cartofi, să-i pun în pungă și să-i cântăresc, să-i cumpăr, să-i duc acasă și să-i gătesc. Eventual. Și mă duc eu hotărâtă spre raionul cu legume, cu pelerina în vânt[ ok, nu purtam pelerină, dar sunt pretty sure că îmi flutura măcar părul... pretty sure]... Iau de pe rafturi în grabă un pachet de biscuiți și încă ceva[ nu îmi amintesc ce ] și înaintez cu pași hotărâți spre... Hopaaaa! E el! Ce mă fac? Haa? La cartofi? Chiar la cartofi???
Întoarcere de 180 de grade pe călcâie perfect executată. Viteză spre casă. Nu mai vreau cartofi.
Așa, și cum Cristina mi-a zis că ar fi cazul să îmi expun mai mult părerile personale pe blog am zis eu așa... N-ar fii o idee bună să se dea o lege care să interzică foștilor boyfriends să își procure cumpărăturile din același loc cu tine? Adică, heeei, ăia trebuiau să fie cartofii mei!
Trecând peste, am promis că am să postez o rețetă de mămăligă pe blog. Păi, this is it. E rețetă personală și în loc de apă se pune mult ceai băut în timp ce citești o carte bună... în loc de sare, puțină melancolie, în loc de un strop de ulei de măsline pui un pic de zâmbet... Și în loc de mălai cerni niște amintiri și le lași să clocotească bine, până totul devine abur și coji de gânduri.
E cazul să citesc pentru mărire, da’ uite că nu prea am chef. Și ascult depresivo-anxios Damien Rice. Merge numa’ bine cu lipsa de chef. A, da, sunt Zilele Bucureștiului. So what? Eu nu am cartofi și trăiesc... [da, Cristina, aia tot o părere exclusiv personală era]
Noaptea bună să vă învăluie!

Damien Rice - I Remember
Asculta mai multe audio Muzica

What I've been up to lately...

Photo by Xmmd & Ghinea

my own dream factory

Lisa Mitchell - Neopolitan Dreams
Asculta mai multe audio Muzica
și castele de nisip cu balcoane din acadea, și bule de săpun cu gust de ciocolată cu mentă, și hanorace bleu pufoase și călduroase, și parcuri pline de flori și vată pe băț, și creioane colorate parfumate, și plastilină mov cu gust de iaurt cu fructe, și clame de păr în formă de soare, și cremă de mâini cu miros de fân proaspăt cosit, și munți de cadouri, și zile de naștere în fiecare dimineață și tort în fiecare seară, și avioane făcute din șervețele cu picățele, și case cu desene de copii pe pereți, și pomi cu frunze multicolore, și cer înstelat cu mii de făclii făcute din turtă dulce...
toate, doar în propria mea fabrică de vise.
toate, doar o noapte.
toate, le-aș împărți cu tine.
da, cu tine... hai, ia o bucățică din lumea mea, puneți-o în păr și dansează cu mine toată noaptea, până simți că ești la un miliard de șoapte adâncime în sufletul meu. nu uita să stingi lumina. să nu pleci dimineața fără să bei măcar un ceai. așa, și să ai grijă de fabrica mea de vise.
nu mă ține de mână ca și cum ar fii ultima oară. cheamă timpul înapoi.
lumea se sparge în mii de locuri și amintiri sub zâmbetul tău. și toate visele de care n-ai avut grijă devin umbre, gata să cadă uscate la pământ, să devină semințe și să crească iar, să înflorească și să trăiască.
voi duce cu mine mereu gustul zilelor acelea din calendar în care te-am însemnat că ai fost acolo și m-ai făcut să râd. voi duce cu mine zorile pe care nu le-am prins împreună.
mi-ai spus că vei avea grijă de mine, așa că ai pus lacăt peste ușa în care ajungeai în lumea mea de vise. pentru asta te iert. nu te iert că ai pierdut cheia.

Magic beans

- Everybody’s getting married… everybody’s having babies. All I get is money and it’s not even for myself!
- Come on, that’s not true. I’m sure there’s something for you out there… Maybe you’re like Jack!
- Jack? Who’s Jack?
- Jack and the magic beans! You know, the one that instead of buying a cow bought beans and they were magic. He ended up with this huge bean plant…
- I know the story. My point is that I don’t know what I’ve ended up with. Why did I gave up? I know I just couldn’t take it anymore, it had to end. I wasn’t in love with him and… and…
- That makes it much more easyer, Jack didn’t love the cow either…
- Stop joking… I mean, how do I know?
- Know what?
- How do I know my beans are magic? What if they’re just… beans?
- Oh, come on, honey… Should I sing you something to make you feel better? Laaa…
- Oh, stop it, Dana…
- You just deserve more. You’re a stupid bitch that I love. You’ve done so good, how can you even think you’ve failed? Come on…
- You know what? You’re right…
- It’s time you got up and started dancing naked around the fire like you always do!
- [laughter] Yeah…
- Ok, no fire! [ laughter]
- [laughter]Thank you, you always cheer me up…
- I know you always support me, so it’s nothing…
- You know what, Dana?
- What?
- You’re my magic bean.[laghter]
- [laughter] That’s something you don’t hear every day… Thank you… You’re my magic bean too… And you’re also a stupid bitch that I love!
[laughter]

cam asta e discutia telefonică pe care am avut-o cu Dana acum o oră. a fost... păi vă dați și voi seama cum a fost:)...

Sunt o mare lașă

Sunt o mare lașă. Îmi e frică și de umbra mea. Dar mai ales de a altora.
Teama crește de fiecare dată când ascult chitara aia veche și dezacordată cum se tânguie după lungile luni de singurătate în dulapul tău ordonat și cu miros de naftalină. E ciudat cum vreau să scap de teamă și fac pe viteaza și mereu cad în propria capcană, ca într-o poveste ieftină fără happy end.
Sunt confuză și toate imaginile trecutului se ciocnesc și se sparg în fiecare margine a ființei. Mă trezesc coborând într-o gară pustie după ce luasem trenul plină de speranțe noi și entuziasm că iată, de data asta o să fie bine și o să mă aștepte careva să-mi ia bagajele.
Tot spun că n-o să mai lenevesc toată ziua, ascultând Edith și citind cu picioarele pe pereți. Că n-o să mai ronțăi toate porcăriile îm timp ce mă uit la Friends și că o să ies să alerg. Că n-o să mai fac. Dar nu.
Oare cât timp va mai trece să mă trezesc și să iau naibii decizia să te sun și să-ți spun că-mi pare rău că nu te-am iertat că ai fost idioată, că acum mi-e dor de tine când erai idioată și că aș vrea să mai bem un ceai idiot în timp ce discutăm pe aceleași teme idioate?
Stau ca o piatră, așteptând o nouă eră glaciară în pat, cu telefonul în mână și toate cărțile răvășite în jur, alături de o ceașcă de ceai goală și două cotoare de măr. Stau și ascult cum trec clipele, cum crește groaza că pierd milisecunde de fericire pe care știu că nu le merit dacă stau așa ca o piatră.
O piatră pe care ori o calci, ori te împiedici de ea.
Sau te nimerește fix între ochi. Am luat-o pe câmpii, cineva să mă oprească.
Revenind, sunt o mare lașă, I’m hanging by a moment for too long.
Greșeala mea.
Nota, vă rog.

Duffy - Hanging on too long
Asculta mai multe audio Muzica

Shit on my heart

Da, și am fost cu tine la 12 noaptea, să-ți spun "La Mulți Ani" și să dansăm de nebune prin casă, gătind și amintindu-ne de vremurile bune din liceu. Am stat la cioace până la 5 și ne-am trezit la 9. Am băut și vin și deja eram puse pe dezmăț când cele 3 carafe erau goale. Eu vă încurcam numele, A. se credea un fel de Alice în Țara Minunilor, M. era Zorro și I. s-a întrecut cu V. în timp ce le duceau pe O. și A. în cârcă. Am dansat și ne-am rupt și pantalonii între picioare. Am râs și ne-am simțit atât de bine încât aproape că uitasem cât de amărâtă fusesem cu câteva ore în urmă.
A doua zi n-au contat cele 6 ore de mers cu personalul, n-a contat că știam că n-o să găsesc pe nimeni acasă... nici măcar că plecam de la adevăratul acasă spre celălalt acasă, mai puțin adevărat și mult mai gol și rece... pentru că tu mi-ai lăsat o privire de rămas-bun atât de plină de căldură și de duioșie că nici cățelușul pe care l-am adoptat de la metrou nu te-ar fi putut întrece.
M-ai întrebat ce nume i-am pus micuțului, iar eu am lăsat capul în pământ. Nu ți-am mai răspuns.
Îți spun acum: nici unul. Nu e câinele meu, așa cum nici el nu mă vede ca stăpâna lui. Suntem doar tovarăși. El mă vindecă de melancolie și migrene, iar eu îl hrănesc și îl mângâi cum pot.
Tot aștept un semn că e cazul să las prostiile și să mă apuc serios de citit cursurile că a venit sesiunea de măriri, să fac curat în dulap și să ies la alergat, poate mă mai înviorez.
Tot mai sper că același mobil număr de telefon va avea curajul să apară. Că ți se va face dor.
Sunt atât de mică și de pierdută în propria închisoare de dorințe și sentimente că-mi vine să-mi dau două palme zduf! zduf!, să pun un episod din „Friends” și să mai amân puțin cititul cursurilor. Și, da, să uit cât mă sâcâi zilele astea, că doar a venit septembrie și eu tot nu m-am trezit. Ca-n melodie, da, Darlin’.
PS – Love is a giant pigeon shitting on my heart. V-a plăcut titlul, da?
Uite un cântec care mă face să zâmbesc amar. Dar it fits.

The Sarcastic Dhrama Society - Shit on my heart
Asculta mai multe audio Muzica