luni, 21 septembrie 2009

rămâi la ușă.


Ducu Berti - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica
Ai distrus o casă. I-ai smuls tapetul cu flori albastre de pe pereți, i-ai spart ferestrele și i-ai pus temeliile la pământ. Până și fundația ai demolat-o cu lovituri mărunte și dureroase. De ce, după distrugerea asta în masă, de ce ai vrea să te întorci să locuiești în ea?
Întreb pentru că mi se pare absurd. Pentru că nu cred, nu vreau să cred că ești capabil de o așa prostie. Da, te-am iertat. Dar nu am să uit niciodată. Ruinele a ceea ce a fost îmi vor aminti mereu. Când ai închis ușa și ai abandonat amurgul peste praful și scrumul în urma ta am crezut că n-am să mai pot pune vreodată bucățile din mine la loc.
Hai să uităm ce a fost, pentru că ce a fost a trecut. Mai bine adu-ți aminte de tramvaiul 19. Mai bine uită de el. Mai bine mori de frig în stație, vrei? Sau hai să admirăm toamna printr-un ciot de fereastră, în timp ce bem ceai[eu negru, tu de măceșe, as usual]. Sau nu.
Bucură-te de ceea ce am construit singură din uitări, din nopți de vin roșu și nesomn. Bucură-te de cei care au fost alături de mine, de liniștea pe care am găsit-o, de urmele pe care le-am lăsat în lume și în oameni…
Lasă ipocrizia și pășește înăuntru, dar rămâi pe hol. Căci ce-ai mai putea să-mi dăruiești, ce-ai mai putea să-mi iei?
Pantofii la intrare de data asta, te rog. Și tu în ei.

2 comentarii:

Mih spunea...

Superb exprimat. speechless!!

and...I feel the same. :|

Suflet Curcubeu spunea...

Mih, hai să nu ne mai pară rău, vrei? Cum am spus, ce a fost a trecut... Mulțumesc frumos...