Sunt o mare lașă. Îmi e frică și de umbra mea. Dar mai ales de a altora.
Teama crește de fiecare dată când ascult chitara aia veche și dezacordată cum se tânguie după lungile luni de singurătate în dulapul tău ordonat și cu miros de naftalină. E ciudat cum vreau să scap de teamă și fac pe viteaza și mereu cad în propria capcană, ca într-o poveste ieftină fără happy end.
Sunt confuză și toate imaginile trecutului se ciocnesc și se sparg în fiecare margine a ființei. Mă trezesc coborând într-o gară pustie după ce luasem trenul plină de speranțe noi și entuziasm că iată, de data asta o să fie bine și o să mă aștepte careva să-mi ia bagajele.
Tot spun că n-o să mai lenevesc toată ziua, ascultând Edith și citind cu picioarele pe pereți. Că n-o să mai ronțăi toate porcăriile îm timp ce mă uit la Friends și că o să ies să alerg. Că n-o să mai fac. Dar nu.
Oare cât timp va mai trece să mă trezesc și să iau naibii decizia să te sun și să-ți spun că-mi pare rău că nu te-am iertat că ai fost idioată, că acum mi-e dor de tine când erai idioată și că aș vrea să mai bem un ceai idiot în timp ce discutăm pe aceleași teme idioate?
Stau ca o piatră, așteptând o nouă eră glaciară în pat, cu telefonul în mână și toate cărțile răvășite în jur, alături de o ceașcă de ceai goală și două cotoare de măr. Stau și ascult cum trec clipele, cum crește groaza că pierd milisecunde de fericire pe care știu că nu le merit dacă stau așa ca o piatră.
O piatră pe care ori o calci, ori te împiedici de ea.
Sau te nimerește fix între ochi. Am luat-o pe câmpii, cineva să mă oprească.
Revenind, sunt o mare lașă, I’m hanging by a moment for too long.
Greșeala mea.
Nota, vă rog.
Duffy - Hanging on too long
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu