Lumea e rotundă, nu?

Vasile Seicaru - La adio tu
Asculta mai multe audio Muzica
Pașii ei se pierd în aburul ce învăluie pământul într-o îmbrățișare maternă și sălbatică. Vântul îi brazdă fața, iar firele de păr îi biciuiesc chipul încruntat. Singură, privește spre orizont și se roagă în sinea ei ca toată așteptarea să ia sfârșit. Încordarea îi face mâinile să se crispeze, iar un tremur ușor o cuprinde de cum apare prima stea. Calcă ușor de-a lungul drumului și ascultă fiecare zgomot, dar în întunericul nopții nu deslușește atât de cunoscutul cântec al pașilor lui. O lacrimă se prelinge ușor, ca o șoaptă…
El privește spre cer și își grăbește pasul. Fiecare clipă îi pare o eternitate, iar lumea pare împietrită într-o statică diformă și hidoasă. Numai sufletul lui plin de căldură e animat de dorință. Doar o clipă, atât. Doar chipul ei de înger. Doar noi, atât. Privește înfiorat spre orizont, sperând ca ceața să-i dezvăluie silueta, dar numai lumina stelelor se joacă printre neguri. Gustul amar din gura lui se îmbină cu dezamăgirea din interior, iar ultima chemare i-a înghețat nerostită pe buze, în timp ce ochii i-au rămas ațintiți la fantomele cerului…
Pas cu pas, cei doi trec unul pe lângă celălalt, continuându-și drumul fără să se găsească… Călcând fiecare pe drumul lui și căutând, rămân singuri, dar cine știe? Poate pașii li se vor întâlni, iar povestea lor de dragoste se va împlini căci până la urmă, lumea e rotundă, nu?