Căzând din cercurile lumii
Cu ochii mari ce nu mint
Ea este copila lunii
Perlă pe cer ce strălucește
Iubind noaptea și izvorul
Visătoare-n apele lui se topește
Cu susur ce-i alină dorul
El o adoarme-n ape-ncet
Și trupul de culoarea laptelui
Îl strânge aproape de al lui
Sărută lin albul obrazului
Îndrăgostiți, pierduți în noapte
Cad în clepsidra de lumină
Doar astrul zilei îi desparte
Ea nu-i nicăieri pe cer, el suspină
Dar când noaptea pelerina-și ia
Lumina celestă coboară-n ape
Cutreieră tandru adâncimea
Și se iubesc până ajung șoapte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu