Mai dă-mi un semn

Mai dă-mi un semn
de pe pământ.
Eu și tu pierduți suntem...
Noi e prea sfânt...

Să-l spun, să-l gândesc...
Luminos și calm
Păcătoși ca eu și tu nu nutresc
Un gând așa cald

Eu și tu pierduți, aiuriți
În intimitate...
Am nevoie de noi scripeți,
Pârghii pentru fapte...

Să trasez o nouă Venus
în lacrimi și creion
Să spun ce am de spus,
să devin din nou om...

Să uit singurătatea de pe lună,
Să uit verdele,
Să ascult aceeași vorbă bună
Gândurile mele...

Să pieri tu din orașul meu frumos
Să fiu înger
Să cern străzi, să le cos,
să cânt cer...

Vreau să simt ploaia pe perete
Vreau să simt...
Vreau să uit de-așa veche sete...
Vreau să mă mint

Luna...din nou luna verde
Nu plânge!
Curând mă vei pierde
Ajunge!

Tu, lună verde, caută-ți raza acasă
Verde-fatal
Curgi, verde, și mintea mi-o lasă
să plutească pe-un val...

Se rupe balanța, lună amară
Numărători de lacrimi
Te rog, vreau sângele să dispară
Te rog, fără patimi...

Vreau să găsesc o sticlă printre stele
O sticlă serioasă
Cu scrisoare...rândurile tale
...și s-o beau sub masă...

Iar sticlă de nu-i, uită luna
Iar eu, pământul...
Pierde focul roșu din inima ta,
iar eu, verde-sărutul...