I=U/R

Anouk - Lost
Asculta mai multe audio Muzica »
Mă alintai Arhimede. Mai ții minte?
Ne certam pe rezultatele problemelor de fizică. Mă uimeai cu raționamentul tău atât de simplu, atât de ușor de transpus în cuvinte, care nu prea te înșela.
Era o chestie care mă fascina... să te văd cu pixul în mână, aplecat peste caietul măzgălit. Mereu râdeai de mine că scriu urât .Între timp mi-am mai revenit. Adică acum lumea chiar îmi spune că scriu frumos.
Așa și?
Ce dacă m-ai dezamăgit?
Ce dacă te-am dezamăgit?
Ce dacă primesc același banal "Bună, ce mai faci?" de pe buzele care m-au sărutat prima oară?
Ce dacă mi-am amintit de tine?
Ce dacă n-o să te mai văd niciodată așa cum te-am văzut la 16 ani?
Ce dacă am rămas prieteni?
Ai fost prima dezamăgire. Prima lacrimă. Primul vis spart în mii de bucățele de fantezii și iluzii. Prima problemă de fizică nerezolvată.
Sarcinile ne erau diferite. Eu eram pozitivă, tu negativ.
Mișcarea ordonată de sarcini... Curent. Oare ce intensitate aveam? E clar că tensiunea era mult mai mare decât rezistența... Deși nici eu, nici tu n-am fi vrut... Intensitatea era covârșitoare.
Deci bietul rezistor a ars. La fel și amintirile, la fel și imaginea celor 2 copii care mergeau de mână spre casă, la fel și banca unde ne întâlneam, la fel și temerile de înainte de întâlnire, când fiecare se ruga ca celălalt să nu întârzie...
Legea lui Ohm nu s-a aplicat cum trebuie. Mă opresc aici. Încep să debitez și s-ar putea să ne contrazicem iar. Închei prin a spune ce anume mi-a amintit de tine... un băiat și o fată la metrou se certau pe o problemă de fizică. El a coborât la Dristor nervos, iar ea l-a urmărit cu privirea... în timp ce mototolea foaia de caiet pe care au schițat rezolvarea...