Vis de dimineață

KELLY CLARKSON -BECAUSE OF YOU
Asculta mai multe audio Muzica »
Îmi plăcea să o privesc cum adormea. Toată ființa ei, atât de fremătătoare de obicei, emana acum liniștea unui înger în rugă. Cu primele raze ale soarelui care invadau fereastra, chipul îi era înconjurat de o lumină neomenească, aproape divină, aș putea spune. Era momentul preferat al zilei. O iubeam. Știam că era mult prea nebună, mult prea rebelă, mult prea greu de supus în ceea ce privește sentimentele. Avusesem norocul să se îndrăgostească de mine. Altfel aș fi fost doar o marionetă în brațele ei de culoarea chihlimbarului. Am cunoscut-o în seara de Paște, era rudă cu prietenul meu cel mai bun. Din prima privire am fost captat de persoana ei mică, dar jovială, precum o luminiță ce gâdilă luciul apei. Știam că nu va dori să fie subjugată de dragostea ce mi-o purta. Într-o seară cu miros de tei mi-a spus:Sufletul meu e legat de al tău. Legătura asta uneori mă oprește să fac ceea ce îmi doresc. Mă stăpânește.
Tot timpul aveam impresia că luptă împotriva a ceea ce simțea, împotriva noastră și mai ales a mea. Dorea să se dezlege. Mi-era greu s-o privesc cum se îndepărtează zi de zi. Apartamentul era mai mereu gol, florile neudate. Eu nu puneam preț pe ele. Doar imaginea ei cum stătea ușor aplecată peste geam, cu perdeaua ascunzându-i trupul și mâinile ce dezmierdau ghivecele, mă tulbura peste măsură. Voiam s-o văd. Știam unde s-o găsesc dacă voiam.Știam că și ea ar fi vrut să mă vadă. După 2 ani în care mi-a dat bucurie din sufletul ei, gânduri din mintea ei, piele catifelată de pe trupul ei... a plecat.
A venit acasă plângând. Știam. Am lăsat-o singură în noaptea aia, m-am dus să beau ceva tare în speranța că o să mă îmbăt atât de crunt încât să uit și să am impresia că totul s-a întâmplat ca într-un vis de dimineață.
Aveam s-o urmăresc luni întregi cum pleca de acasă. Aveam serviciul foarte aproape de strada unde își cumpărase un apartament cu 2 camere. Uneori îmi venea să mă duc la ea și să-i fac ceva, orice, numai s-o doară. O uram pentru lipsa ei de statornicie. O uram pentru că o iubeam atât de mult. Beam regulat acum, foarte rar ajungeau să treacă mai mult de 3 zile fără alcool.
Într-o noapte am uitat măsura. Am pornit spre strada ei și m-am trezit a doua zi într-o cameră necunoscută. Mă simțeam rău și aveam un ochi bandajat. Am aflat mai târziu că am făcut scandal și că m-am bătut cu cineva de la o doamnă în vârstă, cu păr roșu vopsit. Am ajuns acasă plin de vinovăție. Îmi era teamă că o să afle.
Dar n-am mai văzut-o. N-am știut nimic de ea până ieri, când am trecut pe la părinți și am văzut-o într-o parfumerie. Era cu un bărbat pe care nu știam unde îl mai văzusem. Am înlemnit. La fel și ea. Avea ură în priviri.
Aveam să aflu de la doamna roșcată la care am alergat într-un suflet că nu m-am bătut cu nimeni.Că am fost un monstru. Că i-am făcut rău. Că avea să mă urască mult timp. Că aveam să îmi doresc să nu mă fi născut.
Mi-e dor de ea. Așa cum o știam. Plină de efervescență, de culoare, de melodie... Mi-e dor...
M-am trezit plin de sudoare. Am privit în dreapta mea. Soarele juca prin perdea și îi lumina fața măslinie. Am sărutat-o pe tâmple și am zâmbit. M-am ridicat și m-am dus să pregătesc cafeaua.