- Îmi aduc aminte că păstram hârtia lucioasă de la ciocolată și făceam ornamente pentru brad.
- Îhî... așa făceam și eu când eram mic.
Mâinile mici și albe despătureau tremurând hârtia colorată. Rupse o bucată și începu să mestece. Radu o privea cum se prostea plescăind și îngânând un cântec numai de ea știut. Vru să ia o bucată, dar mâinile ei se încordară ca niște clești de sidef pe hârtia mototolită.
- N-ai să vezi...
- Dă-mi și mie, nesuferito!
- Dacă vrei să iei... ia de la mine din gură...
Zâmbetul malițios ieși iar la iveală. O privi cum îl măsura cu ochii verzi răutăcioși. Ah, cât ar fi vrut să nu-l doară privirea ei. Știa că îl doare... și totuși... Trase aer în piept...
Atingerea buzelor lui o făcu să tresară. Simți parfumul dulceag emanat de pielea lui... Vru să îl strângă mai aproape, dar se smuci și pierdu căldura pieptului lui.
Privirea ei mirată îl făcu să se simtă în sfârșit învingător peste toate clipele de durere, peste toate atingerile reci, peste fiecare tăcere sufocantă și fiecare dimineață oarbă.
Doar un fir de nisip curse prin clepsidră și fața ei căpătă din nou același aer distant. Se ridică și își luă geanta. 5 minute mai târziu era pe strada neagră și umedă. Îl ura pentru că o cunoștea așa bine. Îl ura pentru că nu se putea rupe de el, pentru că se simțea subminată, posedată, închistată în el. Îl ura pentru că depindea de el și nu voia asta. Îl ura pentru că îl iubea.
Nora a dormit doar 3 ore în noaptea aia. Radu a visat urât.
DAMIEN RICE - Cannonball
Asculta mai multe audio Muzica »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu