Nu. Nu azi. Azi gândul meu nu trebuie să zboare la tine. Azi e o zi în care nu ai voie, Gândule Nebun, să îndrugi asemenea vorbe absurde! N-ai voie să mă arunci în asfințitul amintirilor închise. Azi lumina de sâmbătă după-amiază mă învăluie atât de cald... De ce nu poți să stai și tu cumsecade acolo unde ți-e locul? Da exact, la facultate, muncă, acasă, prieteni vechi, prieteni dragi... M-am săturat de dimineți amare încredințate ție, zurliule. Le plimbi mereu prin ochi fără culoare și clipe pierdute în mister. Rușine să-ți fie! Rușine să-mi fie... tu îmi ești supus credincios și doar eu sunt de vină că te trimit unde am pășit, am plâns, am crescut... unde mi-e dor.
Dar azi aș vrea să te trimit unui om. Da, unui om bun. Un om care a iubit și a pierdut la ruletă iubirea. A jucat pentru că își dorea mai mult. Cine îl poate condamna? Ciudat e că el a crezut că a pus gaj pe viață, când doar clipa în care a jucat în numele ei i-a fost sechestrată. Restul i-a rămas. Nu l-a mai vrut. L-a pus într-o sticlă. Mai departe ziua neagră știe.
Ea doar o privire i-a lăsat. Și o sclipire hipnotizantă de inel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu