- Ești un... un...
- Ești o bleagă! M-am săturat de toate minciunile, de toată tăcerea ta, de tot!
- Așa? Și ce ai să faci? Întrebarea veni metalic, cu zgomot sec, lovindu-l direct în piept. Simțea că se sufocă. Ar fi vrut să o lovească, atât de mult o ura în acel moment. Încercă să își stăpânească tremurul și lacrimile ce stăteau să se reverse. O clipă de copilărească nebunie. Ochii îi scânteiau, temperatura trupului încordat îi crescu și simți cum foc lichid îi curge prin vene. Privirea ei rece și verde îl făcu să se simtă pierdut.
Îl sărută pentru ultima oară. De data asta își strivi zâmbetul malițios de buzele lui și îl luă în brațe. Îi căută privirea, dar el era deja aiurit în emoții, gândindu-se la pustiul ce va urma.
Sunetul ușii îl făcu să plângă. Știa că îi va fi silă de ea, de fiecare amintire, de fiecare loc al lor, de el însuși.
Avea s-o caute cu privirea la metrou în fiecare zi. Avea să o aștepte în stația de tramvai. Numărul de telefon l-a șters, era mult prea tentat s-o caute. Surâsul ei îi apărea în visele cele mai dulci, dar mai ales în coșmarurile cele mai crude.
Ea a așteptat. Ca întotdeauna. Își dorea doar să devină femeia care să-l merite. A lăsat timpul să vindece durerea, dar cicatricile i-au rămas în inimă și în ochii verzi. A prețuit fiecare zi. A încercat în fiecare clipă să devină mai bună pentru el. A așteptat. A lăsat să treacă 2 ani. Încă îl iubea.
Când l-a văzut s-a simțit din nou vie. Era plin de viață, voios, haotic... era la fel cum îl știa.
Sclipirea aurie de pe inelar i-a oprit însă orice vis. Nu mai putea să-l implore să o ierte. Spera doar s-o primească aproape, atât. După zilele amare și triste ale despărțirii...
El... încă o iubea. Dar cea mai frumoasă zi a lor împreună a devenit cea mai mare crimă pentru el. A preferat s-o ucidă în fiecare clipă de regret. A crezut însă că gustul buzelor ei se va șterge. A lăsat o altă ea să îl ducă de mână, deși fantoma ei îl ținea de cealaltă. A sărutat o altă față, deși mirosul pielii nu mai era cel de mușețel. Cuvintele Norei au fost cântecul pe care îl îngâna în fiecare moment de cădere.
A lăsat-o să vadă doar partea frumoasă a vieții scurse după sunetul pustiu al ușii închise în urma ei.
Cea mai frumoasă zi a lor a fost până la urmă ziua în care ea nu l-a mințit.
Radu o iubește. Nora îl iubește. 2 nebuni care n-au milă de sufletele lor, care se iubesc cu groază. Mi-e teamă că îi cunosc pe nebunii ăștia mult prea bine. THE END.
Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi
Asculta mai multe audio Muzica »
P.S. - Nu știu de ce am ales numele astea. Nora nu-mi pare nume de tiran, iar Radu nu-mi pare prea romantic. Totuși ceva mi-a părut mie. Cred că mi-a părut bine că am pus punct. Și de la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu