God damn pills

Le caut de o jumătate de oră. Nu, nu vă gândiți că am gânduri negre, doar că o să petrec mai mult timp decât de obicei într-o mașină plină de oameni. lucru care de obicei îmi trezește greața. Mai ales după o noapte ca asta.
E ficțiune multă blogul ăsta. E ficțiune. ficțiune...
Dar nu e, jur pe roșu...


Placebo - Special needs
Asculta mai multe audio Muzica

Remember me when you're the one who's silver
screen

Remember me when you're the one you always
dreamed

Remember me when everyone's noses start to bleed

Remember me, special needs

Just 19 and sucker's dream I guess I thought you
had the flavour

Just 19 and dream obscene with six months off for
bad behaviour

Remember me when you clinch your movie deal

And think of me stuck in my chair that has four
wheels

Remember me through flash photography and screams

Remember me, special dreams

Just 19 this sucker's dream I guess I thought you
had the flavour

Just 19 and dream obscene with six months off for
bad behaviour

Just 19 and sucker's dream I guess I thought you
had the flavour

Just 19 and dream obscene with six months off for
bad behaviour

Remember me...

Just 19 this sucker's dream I guess I thought you
had the flavour

Just 19 and dream obscene with six months off for
bad behaviour

Just 19 and sucker's dream I guess I thought you
had the flavour

Just 19 and dream obscene with six months off for
bad behaviour

Remember me...

Am avut un coșmar

Da, am alunecat pe gresia din baie și am căzut. Mai nasol e că mâna stângă a început să mă doară, așa că tastez doar cu dreapta.
Da, am deschis sticla aia de vin alb așa cum cineva știe că detonează o bombă în mijlocul unui oraș suprapopulat.
Da, am plâns pentru că port chiloții de care tu ai râs ultima dată când ai fost la mine. Beau din sticlă și ascult Portishead. Nu știu în ce ordine, dar who gives a fuck?
Acum m-am dat pe Sex Pistols și dansez prin casă [semi]goală și închid geamul că s-a parcat o mașină în fața căminului. Și ai dracu' au zis că nu au voie mașinile în curte așa că v-ați rupt cocoașele până aici cu mașina mea de spălat. Da, mașina la care am spălat tricoul ăla pe care îl urăști și pe care eu îl port atât de ostentativ când ești aici.
Mi-e somn și n-am chef să dorm, asta e sigur. și simt în gură gustul tău. așa că mai beau niște vin.
Da, am luat-o razna. Dar nu din cauza ta, Darlin', ci pentru că așa am fost dintotdeauna. Neprelucrată. Necioplită. O adunătură de ne-uri, toate gata să mă catalogheze stă să-mi inunde degetele și tastatura. dar mă opresc. mă opresc că nenorocitu' de Winamp e pe mod shuffle și acum ascult melodia aia. Da, AIA. Știi tu care.
Așa, am schimbat-o. Ba nu, mint. Am pus-o pe repeat și nici măcar nu-mi vine să plâng.
Da, e cât se poate de nepotrivit să te trezești cu cearșafurile ude de sudoare dintr-un coșmar pe care îl credeai uitat.
Ieri am căzut din pat din cauza coșmarului și m-am lovit la tâmplă. N-am mai adormit. E păcat că mi-e milă de tine. E păcat că mi-e groază de mine. De subconștientul meu. De toate scrisorile primite de la tine, legate cu șnur verde de mohair de la bunica.
Îmi vine să strig. să trișez. să ies din joc.
dar nu pot.
Sfârșit.

Uite o melodie pe care o ascult acum:


Massive Attack & Tricky - Karma Coma.mp3
Asculta mai multe audio Muzica

spune-i o poveste

Korn - Kiss
Asculta mai multe audio Muzica

„spune-i o poveste. nu o lăsa să adoarmă tristă și răpusă de lume. ia-o în brațe și poart-o prin fiecare vis albastru, prin nori și praf de stele până în patul ei plin de dor. pune-ți brațele în jurul ei și mângâie-i tâmplele. sărută-i ochii. iubește-i palmele. dezmiardă-i pletele castanii ce se revarsă pe pernă. așează-te ușor lângă ea și spune-i o poveste. nu vezi cum așteaptă, nu citești tremurul din ochii ei căprui? vorbește-i încet, atinge-i pielea ușor, ca un abur. las-o să adoarmă îmbrățișată. căldura trupului tăi îi va lua orice durere, îi va stinge orice dor, o va face fericită și liniștită. atingerea ta îi va aduce cele mai dulci vise, cea mai plăcută pace...
spune-i o poveste, are să te iubească dacă o faci...”
„nu știu nici măcar o poveste. ce să fac?”
„salveaz-o de ea însăși... spune-i o poveste”
„tu nu auzi că nu știu nici una?”
„shhh, o să ne audă...”
- dragă, ce tot faci acolo? ce faci? unde te duci? ce faci? de ce pleci? hei, vorbește-mi!
- nu știu nici o poveste, ok? nu știu!
- nu pleca, stai...
- adio!
zgomotul spart al ușii o făcu să tresară. lacrimile curgeau fierbinți și sărate. se simțea ca și cum un hău s-a căscat peste ea și peste toate visele ce-au îndrăznit vreodată să o însoțească. singură. dar de ce? cum? tremura. începu să plângă cu sughițuri. simțea că se sufocă. nu, nu are cum... nu e adevărat... se târî în pat și își îmbrățișă ursul de pluș. plânse până se trezi în mijlocul unei dimineți proaspete și umezi care își întindea boarea răcoroasă prin fereastra întredeschisă.
„a fost doar un vis deci? el e aici, nu?”
„nu, scumpa mea.”
ursul de pluș o privea grav.
„am încercat, să știi...”

Just enjoy the show!

Lenka - The show
Asculta mai multe audio Muzica
Just a little bit caught in the moment. Just a little bit frightened. Just being myself.
I made my stage out clean.
N-am folosit cuvintele „spune, cere, cerșește, agață-te... Mă faci fericită...”
Dar ce am? M-a cuprins iar tremurul. Iar tristețea. Mă obsedează imaginea unei bănci încadrate de două tufe de petunii albe.
„Nu e bine, nu banca mă face să mă simt așa...”
Rătăcesc de la amintire la amintire. Unde e cheia din labirint, tu să-mi spui. Obosesc stând între petunii albe, întinsă în așternutul ce împrăștie o nuanță roz pielii mele. Înghit un nod și fac o strâmbătură.
„Tu ești de vină!”
Respirația îmi e grea și un rău mai mult fizic mă face să stăpânesc o lacrimă în drumul ei spre libertate.
„Ah, m-am lămurit!”
N-am temperatură. Deci nu e ceva fizic.
„Înseamnă că sufăr, oare? Ce perspectivă!”
Cred că ar trebui să fiu mai puțin răsfățată și ciudată... 21 de ani de copilărie fericită, cu basme și eroine care salvează lumea. Sailor Moon rocks. Chiar, vreau ceai. Ceai și Sailor Moon. Și?
„Cred că o iau pe arătură. Am un moment de tristețe și ce fac? Mă uit la Sailor Moon? Hai că asta e bună! Nu mai am nimic. Făceam pe nebuna mai devreme.”
Dana se uită cu Mihai la faze funny. Vreau și eu...
„Ah, la naiba, fără lacrimogenități!
I'm a little girl cought in the moment. It's a riddle I have to solve. Dunno how, but...
Just enjoy the show!

I am the hero of my own life story

Yup, I saved myself today from a lot of suffering. Suffering like in the good old days. You should of seen me go, Super-Man couldn't compete with the burning fire in my eyes and the strenght in my decision. Aaaaand that's the way the cookie crumbles!
Well, have a sweet-full of dreams of love-good night...
P.S. - Ce revigorant e ceaiul negru la ora aceasta când până și felinarele dorm...
Photo from here

De la copil la femeie. Și invers.

Evangelion - Rei I
Asculta mai multe audio Muzica
De la copil la femeie. Nimeni nu știe cât de greu este, cât de dureros, cât de plin de zbucium e acest proces. Nu mă refer la schimbarea trupului, deși și ea este importantă. Nu, vorbesc despre metamorfoza prin care trece sufletul unei copile pentru a deveni suflet de femeie. Nu cred că există ceva mai plin de poezie, de romantism trist decât o fată aproape să devină femeie. Sufletul ei e străbătut de atingeri noi, de tăceri înjumătățite… amintiri ale copilului care a fost și imaginea unei ființe încă neplăsmuite. Spiritului ei dual și calin caută undeva cadență, caută securitate, caută pacea aceea curată, pură. În ochii ei poți citi romane inventate din iubiri platonice trăite în primăvara unei adolescențe pline de farmec. Trist e sufletul ei ce se transformă din boboc sfios în o minunată floare ascunsă sub soarele unei noi lumi. O lume în care nu toate visele devin realitate. În care poveștile nu au mereu happy end. Femeia cade uneori ca și o pană în vâltoarea reveriilor, contemplând o lume interioară pe care o păstrează, egoistă ca un copil, numai pentru ea. Sunt doar rămășițele copilăriei, ciobul din oglinda spartă în care se admira, purtând pantofii și mărgelele mamei.
Sufletul unui copil pulsează de vise frumoase, vise cu stele și inorogi, prințese și eroi care le salvează mereu din toate situațiile periculoase pe care acestea parcă sunt sortite să le întâlnească.
O femeie… Un zâmbet de nailon. Visul neîmplinit. Speranța. Maternitatea. Femeia nu renunță la vise, nu renunță la copilărie, așa cum fac ei. Nu, ea își pune toate visele și speranțele în alt copil. Al ei.

N-am țigări

Vama Veche - Cu tine
Asculta mai multe audio Muzica
A deschis ușa larg și a intrat. I se citea oboseala pe chip.
- Tu nu știi să bați la ușă? Îl întrebă ea din patul dublu, cocoțată între perne și cu cearceaful înfășurat în jurul coapselor.
- Ți-am mai spus să nu mă mai aștepți când lucrez până târziu. Îi aruncă o privire plină de mustrare și furie mută.
- Aa, suntem prost dispus, spuse ea cu o strâmbătură. Nimic nou. Dă-mi o țigare, le-am terminat pe-ale mele.
- Nu.
Ea ridică privirea aceea de „te rog nu vreau să ne certăm și în seara asta” și se apropie, înlănțuindu-i gâtul cu un braț alb în semn de pace. El se feri, dar nu o alungă. Parfumul ei subtil îl calmă.
- Ți-am lăsat de mâncare în cuptor. Macaroane cu brânză, cum ai cerut.
- Iar? Asta am mâncat și acum 2 zile. Tu când ai de gând să te apuci de gătit ca o femeie de casă? Un zâmbet i se arboră și fruntea i se destinse într-o linie sinuoasă care îi despărți sprâncenele frumos arcuite.
- Văd că ai chef de glume. Dă-mi o țigare.
- Am zis nu. Ce nu înțelegi?
În aer plutea o toamnă. O toamnă gata să-i prindă în ploi stranii, în furtuni triste și păsări călătoare ce nu mai vin...
- De ce trebuie să fii așa? Ce-am mai făcut?
- Ia mai lasă-mă cu dramatismele de doi lei, n-am chef de ele!
- Da, știu. Tu niciodată... și glasul tremurat îl făcu să se încrunte.
- Pentru ce dracu’ m-ai așteptat? Pentru ce?
- Pentru că niciodată nu vorbim… Mereu e aceeaşi poveste, ba că eşti obosit, ba că n-ai chef, ba că exagerez eu... M-am săturat!
- Scuteşte-mă, e târziu.
- Mai du-te dracu’! Plec! Plec chiar acum!
- Și unde te duci? E 1 noaptea!
- Mă duc... mă duc la dracu’!
Se ridică și scoase de sub pat o geantă de voiaj veche și începu să îndese cu mâinile tremurânde haine mototolite, în timp ce el se agita privind-o.
- TERMINĂ CU CIRCUL ĂSTA! UNDE-AI SĂ TE DUCI LA ORA ASTA?
- Plec, mă, că oriunde e mai bine decât aici.
- Da? DA??? Nu pleci nicăieri!
- MAI DU-TE-N ...
Un bușit hurui se auzi din calorifer, probabil vecinul de la 1, sătul de bairame, nunți țigănești și scandaluri conjugale.
El lăsă brațele să-ai alunece pe lângă trup, descleștă pumnii și luă un ton spășit:
- Să pleci... Asta vrei?
Liniște...
- Da, asta vreau, spuse ea cu jumătate de voce.
Un sfert de oră mai târziu, era cu geanta pe umăr în întunericul dens și tăcut al străzii Trandafirilor. Lăsă bagajul pe marginea trotuarului și merse la magazinul de vis-a-vis. Nu mai aveau țigări de vânzare.
„Și-acum, ce-i de făcut?” Lacrimile începură să curgă, una câte una, umezindu-i obrajii și buzele sângerii. Mereu își mușca buzele când era așa. Plânse cu hohote, rezemată de geanta de voiaj, cu un picior desculț. Pantofii o strângeau și a vrut să se elibereze de încă o durere, dar se simțea neputincioasă să mai scoată și celălalt pantof din picior. Simți o atingere pe umăr.
- Hai, te duc acasă. Văd că nu-ți priește plecarea.
Îl îmbrățișă și se lăsă dusă de brațele lui înapoi. Înapoi pe scări, în apartamentul lor sărac mobilat, cu miros de ceai și cărți vechi. Înapoi la mâța lor siameză și grasă. Înapoi la vise. Înapoi la patul din fier forjat cu așternuturi bleu. Înapoi la el. Înapoi la gustul gurii lui. Înapoi la atingerile lui de fior. Înapoi la șoaptele duioase. Înapoi în brațele puternice, dar tandre. Se simțea cuprinsă de ritmul unei muzici numai de ei știută...
Se ridică pe jumătate goală din așternut și alergă la geam.
- E aproape dimineață!
- Mda, fascinant, treci înapoi, m-ai lăsat fără pătură!
- Imediat. Unde îți sunt țigările?
- N-am. Am uitat să iau.
Liniște...

Dragă A. din S-E,

Ce coincidență... și mie îmi e dor de tine...
Mă bucur că ți-a plăcut ce am scris pentru că tot ce am scris aici e o mică parte din mine. Sper să ne revedem curând. Viața nu are cum să ne joace o asemenea festă încât să ne aducă la un loc, să ne împrietenească și apoi să ne împartă drumul în două direcții diferite, două destine complet independente... Nu, noi ne vom revedea, ai să vezi...
Și atunci oamenii vor știi cât de mult contează să nu uiți de prietenii tăi, de oamenii pe care îi iubești, de fericirile și tristețile care ți-au îmbogățit sufletul... Nu știu dacă ai citit aceste rânduri, dar vreau să știi...
Nici eu nu te voi uita...

Alexandra
PS - O melodie care mereu mi-a amintit de tine... N-am idee de ce, dar până la urmă esența notelor muzicale este cea care contează... Și ele îmi sună a ochi frumoși, cu un pic de albastru, un pic de verde, un pic de tine:

Hello - Lionel Richie
Asculta mai multe audio Muzica

Beautiful and depraved

Avea o strălucire ciudată în ochi în noaptea aceea. Obrazul de fildeș era împurpurat, iar gura îi era proaspătă, ca și cum se pregătea să fie sărutată.
- Ești bine, fată? Ai o figură hmm… nouă.
- Sunt bine, Dia, da? Mergem? Și zâmbi, lăsând la vedere un șirag de dinți micuți și strălucitori.
“Ah, are un zâmbet fermecător”, gândi prietena ei și deschise ușa.
Coborâră în strada luminată doar de câte un felinar stingher și se urcară în taxi. Tot drumul flecăriră, iar Diana observă că prietena ei trăda neliniște, jucându-se cu brelocul cheilor. Îi observă părul numai bucle brune, care emana un parfum de caprifoi și iasomie sălbatică la fiecare mișcare delicată a gâtului lung ca un șarpe dresat. Pielea nasului acvilin făcea cute mici, iar pomeții pudrați îi săltau de fiecare dată când râdea, radiind numai prospețime.
„E însăși tinerețea, cu pletele ei bogate și spatele de sclavă, din care nu poți distinge nici o coastă. Păcat însă că mâinile îi sunt atât de pline, parcă ar avea buturugi în loc de mâini...”
Contemplând-o, Diana cerceta detaliile fiecărui gest al ființei pline de viață de lângă ea. Ajunseră, iar prietena ei se împiedică în fața ușii de fier:
- Futu-i! Iar tocurile astea! Îți jur, Dia, tocurile sunt o invenție a bărbaților, doar ca să ne vadă cum stăm ca niște cocostârci, fără să putem fugi și înțepate ca statuile... E asigurarea lor că fustița nu pleacă nicăieri!
- Oh, hai nu exagera! De ce le-ai mai cumpărat atunci? Se uită pieziș spre ea și observă negrul sclipitor al irisului. Se opri și o măsură din priviri. Aaa, înțeleg, Marcel...
- Mda, Marcel... Chiar trebuia să-mi amintești de el chiar acum, Dia? Vreau și eu să mă distrez o noapte și să uit de îngâmfatul ăla mic și boem!
- Îl judeci prea aspru.
De data asta fu rândul ei să o privească pe Diana, căci nările i se dilataseră ușor și privirea îi era de un verde puternic.
„Ar putea să-l convingă și pe Papă să renunțe la religie cu privirea asta”, gândi și adăugă:
- Probabil ai dreptate... La naiba, hai să ne distrăm!
- Te rog doar să o lași mai moale cu alcoolul... dar ea n-o mai auzi, căci ușile de fier se deschiseră și o fervoare zgomotoasă le învălui. Muzica suna sălbatic, iar glasurile se pierdeau în acordurile ei, amestecându-se cu sunetul de pahare sparte și sticle deschise.
Diana își simțea capul greu și căută un loc mai pașnic, abandonându-și prietena unui cârd de admiratori.
„ Ce șleahtă! Au s-o îmbete iar și naiba să mă ia dacă nu s-a mai îngrășat... Va fi mai greu ca data trecută s-o car... Pfff, ce căldură”
- Chiar așa! Ce căldură...
Un zâmbet calm și niște ochi azurii o ținteau după o ramă aurie de ochelari.
- Am zis asta cu voce tare? Zise ea și își etală dinții de un alb impecabil într-un surâs care îl făcu pe misteriosul tânăr să își țină respirația...
„E frumoasă.”
- Nu, ți-am citit gândurile... Pot să fac asta când mă uit în ochii oamenilor. Se opri, căci ea îl cerceta și simți iar că se sufocă sub razele privirii ei verzi...
După o oră de conversație, Diana își aminti de prietena ei și o găsi înconjurată de câteva cunoștințe, oameni nu foarte serioși, din câte își amintea... Nimeri în mijlocul unei scene animate chiar de ea.
- Dă-mi sticla de vodka, micuțo! Nu cred că vrei s-o bei singură... spuse tânărul cuprinzând-o cu brațele lui mari și grele.
- Vrei vodkă? Întrebă ea amețită, în timp ce se zbătea să scape din strânsoarea lui. Dacă vrei, ia de la mine din gură, zise ea zâmbind malițios.
Tânărul rămase o secundă în suspensie, nehotărât dacă e vorba de o glumă sau chiar putea să o sărute. Îmbinarea buzelor lor, mirosul de alcool, parfumul amestecat cu fumul și transpirația, toate se amestecară în capul ei și un dezgust i se arboră de frunte. Destul cât prietena ei să intervină și s-o smulgă din mijlocul lor...
- Mă ajuți s-o duc acasă, te rog? E mai rău ca de obicei... Ah, otravă de copil ce ești! O să-ți distrugi sănătatea!
El o aprobă cu o înclinare a capului, gest de o sinceră eleganță care o frapă pe Diana.
Porniră pe străzile Bucureștiului în timp ce micuța petrecăreață fredona „La foule”. El se simțea bine, simțind brațul cald al Dianei sub palma lui. Diana era îngrijorată, dar nu neapărat de starea prietenei sale, ci mai degrabă din cauza tremurului picioarelor, tremur pe care nu-l înțelegea... Tremur care se amplifica la fiecare zâmbet al lui...

Calm

Liniște. Yanni. Soare. Pace.
What's new: starea de liniște castă ce mă înconjoară
What's old: dezordinea ordonată din dulap:D
What's blue: my heart.
What's borrowed: Jane Austen - Mansfield Park. Thanks, Oana!
Wishes?... A billion at least.
Regrets?... All gone...
Don't waste your time.
Don't try to fix me.
Simt nevoia să te șterg, să te uit, să te las în urmă de tot... cât mai în urmă...
Simt nevoia să dispar o vreme. Doar pentru câteva zile, în limita decenței...
Photo by Ghinea

Chiar LUNI

'Mneața! [căscat]E luni dimineață, pot să mă culc la loc? De ce să mă ridic din pat? De ce să mă îmbrac? De ce să plec de acasă? De ce să las liniștea călduță a așternutului și să mă pierd în marea de asfalt și mașini? De ce să te las pe tine, diavol adorat, să dormi atât de tihnit pe perna mea? Uite, nici să dormi nu știi... Zâmbetul tot răutăcios îți e. Ești atât de frumos când ești furios, când te enervezi, când ești tulbure... Uff, chiar trebuie să plec de lângă tine? Chiar nu poți să mă mai ții o secundă la piept? Și alarma sună... Și chiar trebuie s-o opresc, să nu te trezească... Și e târziu, chiar trebuie să plec... Și mi-e somn și... unde ești?
Sunt sigură că erai lângă mine. Absența ta mă apasă, iar ochii îmi sunt umflați. Mi-am amintit. Tu ești plecat de mult. Din viața mea. Dar nu și din visele mele.
Vreau cafeaua.

Florin Chilian - Ce caut eu in viata mea (Luni)
Asculta mai multe audio Muzica

Non, je ne regrette rien

Edith Piaf - Non je ne regrette rien
Asculta mai multe audio Muzica
Nu, nu regret nimic. Nici măcar situațiile contorsionate și triste. Nici lacrimile. Nici cuvintele pe care aș fi vrut să ți le spun și nu am reușit. Conversațiile se rulează în mintea mea. Decorurile se schimbă. Cortina cade. Personajele apar și dispar. Perechile se unesc și se despart.
Nu, nu regret că mi-am pierdut controlul. Am făcut-o cât de elegant am putut. Știu că nimeni nu ar fi putut să te iubească așa de mult fără să ceară nimic în schimb. Nimeni, mă auzi? Nici măcar ea. Nu, ea e acolo ca să îți amintească mereu că ești om.
Nu, nu regret că te-am urât încă din prima clipă de insecuritate pe care mi-ai servit-o ca pe un medicament care să-mi ofere imunitate. Te-am urât și am vrut să mă rup de tine. Niciodată n-am luptat cu fiecare fibră a sufletului să te rup din minte și din mine toată. Nu regret că războiul nu s-a terminat, pentru că am câștigat atâtea lupte... Dispari sub ploaia de evenimente. Te estompez sub imaginea unui spirit puternic și viu. Te șterg cu oameni și sentimente. Noi. Cântecul pe care îl ascult acum. Vechi. Amintiri din Cișmigiu și Cafeneaua Actorilor.
Nu, nu regret că am schimbat metroul la Victoriei. Ce altceva decât zâmbetul misterios și râsul strident te-au făcut să uiți unde trebuie să cobori? Tot ele și o cutie de Skittles te-au făcut să vorbești ca o moară stricată, iar eu să te privesc fermecată ca de un basm cu Feți-Frumoși și Ilene Cosânzene?
Nu, nu regret că probabil ai uitat cum mă cheamă. Nu regret că te-am lăsat să mănânci Skittles mov, preferatele mele.
Nu regret nici ciocolata cu stafide pe care ai ascuns-o pe frigider. Nu regret că îmi mai fuge pământul de sub picioare. Nu regret că dispar și apar, ca o veritabilă Femeie-Boomerang. Nu regret că mi-e dor. Nu regret nici că nu-mi pasă.
Nu, nu regret nimic. Nici pe tine, nici pe mine, nici pe noi.

My favourites.

photo by Ghinea

Deși speram,

nu credeam. Nu voiam să cred mai exact. Dar mă bucur că am sperat să mă înșel. Mă bucur să simt iar flacăra aprinzându-se în piept. Secundele își pierd rigiditatea, devenind inocente. Nu vreau să mă gândesc la mâine, vreau doar să mă întorc iar la visele mele. La tine. La cutia aceea de Skittles.
Detalii cu o ocazie următoare. Acum am ceva alcool de împărțit cu cineva foarte drag. După care somn. I should sleep more often. Heard it's good for your health. Dar mă iau cu vorba și uit de pahar... și, da, vreau să fiu prima care îți urează La Mulți Ani! Mâine am un post special pentru tine. Măcar atât.:D
O noapte senină...


Later edit: Trăiască sormea!:))

Dance me to the end of love... for real or for unreal

"Dance Me To The End Of Love" - Leonard Cohen
Asculta mai multe audio Muzica
Am visat odată... am visat că dansam la malul unui lac. Și muzica ne călăuzea sufletele, căzând luminoasă din cerul senin, făcându-ne să uităm de pași, de trupurile noastre și chiar de inimile noastre. Am dansat, și am dansat, și am dansat... Și simțeam cum timpul devine lichid și curge fără să ne atingă aripile de libertate... Da, ne-au crescut aripi de libertate și lacrimi de fericire se topeau pe obrajii tăi îmbujorați, lăsând preaplinul sufletesc să se reverse în picături de liniște peste cupa vieții tale. M-ai sărutat și toate culorile luminii ne-au învăluit în ritm de vals, făcându-ne să plutim peste întregul pământ. Am simțit gustul de lună al buzelor tale și am închis ochii... Dansăm... Și la un moment dat mă calci pe picior... Mă calci și mă doare atât de tare că încep să țip și tu îmi dai drumul mâinilor și mă întrebi ce dracu’ am de urlu ca apucata. Mă uit la tine și îți arăt piciorul, na, idiotule, vezi ce mi-ai făcut? Normal că mă doare, neîndemânaticule... Și tu începi să râzi și-mi arunci printre dinți așa îți trebuie proasto dacă închizi ochii și nu ești atentă, nu ți-am zis că nici să treci strada nu ești în stare? Lacrimile de durere se amestecă acum cu cele de frustrare și încep să țip la tine că ești un bou și că te urăsc și... Ahhhh... La naiba, era doar un vis... Dar de ce mă doare glezna?... Aa, da, am căzut de pe balustrada de la metrou azi la Eroilor. Damn, iar.

Tu tot mai viscol îmi ești

- Go to sleep and forget about everything.
Just wait for tomorrow.
Just sleep through the night...
Oh, for fuck's sake, stop hugging that stupid teddy bear! Teddy bears don't hug back!

- What the fuck is wrong with you? Teddy bears may not hug back, but they're never going to leave you. They won't dare to refuse your arms...

Vreau să gust toate senzațiile mâine. De la fluturi în stomac la mahmureală. Mi-e dor de parfumul de piele asudată dimineața, cu ceasuri sălbatice și sticle goale de vin... Mi-e dor de tine. Mi-e dor să umblu desculță pe străzi de mână cu tine. Mi-e dor să mă îmbăt atât de crunt încât să nu mai cred în povești. Mi-e dor să te enervezi până mă apuci de părul de la ceafă și mă săruți până mă dor buzele. Mi-e dor să stau nemișcată și să mă privești. Mi-e dor. Dar mâine n-o să-mi mai fie a mea decât pe jumătate. Cealaltă jumătate se va sparge în mii de bucăți de lumină, în timp ce ochiul va încerca să îi reducă strălucirea ca să nu orbească de fericire. Lumina mea cerșește iar rime prăbușite în promisiuni de mâini ce bat la uși arse. Cum poți să fii de mincinoasă, lumină... Ați văzut vreodată cum se rupe lumina? Ați simțit vreodată durere mai mare? Lumina mea s-a rupt de curând. Și un nimeni tăcut și tandru încearcă s-o lipească la loc cu scotch.
Ah, lumea mea va fii iar a mea mâine. Mâine te trimit la dracu'. Du-te dracu'.
Sunt obosită. Dar lucidă. Sadic de lucidă. Am un porumbel mesager cu numele tău pe el. Te sărut, du-te dracu'. Sau nu... Du-te dracu, te sărut... Nu mă pot hotărî, dar un lucru e sigur. Oricine citește rândurile acestea izvorâte din mintea piticului meu cerebral se întreabă dacă nu sunt cumva schizofrenică... Am un singur lucru de spus: tu câte voci auzi?

Liniște

Vama Veche - Vama Veche
Asculta mai multe audio Muzica

Liniște. O clipă de liniște. O mână ce se plimbă pe pielea sărată. Buzele ce sărută părul plin de nisip. Pistruii de pe nas și zâmbetul tău somnoros. Mirosul de alge și pașii noștrii ca niște riduri pe plaja încă pustie. Flăcările soarelui ce strălucesc în volanele spumoase ale mării. Dimineața din ochii tăi. Stropii ce se preling de pe frunte pe trupul bronzat. Parfumul tău puternic și proaspăt. Îmbrățișarea cu valurile care ne mângâie sărutul. Fericirea cu gust de ciocolată de pe buzele tale. Melodia coapselor tale. Atingerea de abur pe care mi-o lași pe gât și inima care îmi bate în ritmul unei idile adolescentine. Te strâng la sân și tu mă asculți. Dragostea noastră va rămâne aici, la mare, în nisipul auriu și în scoicile care mi-au zgâriat ușor spatele. Povestea noastră nu trebuie povestită, ci doar purtată de vânt, sub clarul de lună. Martori sunt stelele că toate visele noastre s-au împlinit. Timpul e leneș, iar seninul cerului alungă fâșiile de ceață de la orizontul noii zile de vară.
Aproape de mine. Aici, îmi vorbești fără cuvinte și apropii luna de pământ. Răspunzi fiecărui ticăit de ceas al inimii mele. Umerii tăi mă apără de tot ce nu e curat, frumos și blând... Ia-mă de mână și povestește-mi cum n-o să uiți niciodată cum ne-am cunoscut. Cum zâmbetul meu e cel mai frumos din lume. Cum ți-ai găsit un refugiu secret de iubire în alunița de pe șoldul meu stâng. Spune-mi cum eu sunt motivul pentru care te-ai născut. Cum adori rochiile mele și felul în care îmi port hainele fără să le calc. Citește-mă așa cum faci de obicei, așa cum doar tu poți. Doar tu știi din ce sunt plămădită.
Liniște, șhhhh...
Te iubesc...
Te iubesc...
Liniște...

Peace of mind

Minte, îți ordon să intri înapoi în cap la mine! Așa... Be still, let it go. Uită de orice speranță, adu-ți aminte de prostia zâmbitoare care te caracterizează. Știu, ziua de azi te-a făcut țăndări... Dar nu e cazul să o iei razna, clar. Știu, azi ai fost curajoasă, aproape minunată. M-ai uimit și pe mine când i-ai spus înfumuratului ăluia influent și bogat că l-ai ciopârți/sfârteca/tăia și eviscera cu un obiect deosebit de contondent. Cum i-ai zâmbit așa, ca o părere... Cum ți-ai păstrat calmul când secătura aia josnică a îndrăznit să te ia la mișto. Dar mai ales cum nu ai renunțat tu să faci după cum te taie, nu după cum vrea x sau y. Niște necunoscute. Totuși, ai fost cam bondoacă atunci când idioata aia a început să țipe la tine de zici că o mușca un șarpe de limbă, mușca-o-ar de gaiță nenorocită. Ah, cum îți venea să-i spargi dinții cu vaza de flori primite ca mită. Nu trebuia să-ți pierzi controlul. Tu faci față la frecușul psihologic atunci când nu e vorba de cineva atât de drag. Da cum dracu’ să nu-ți vină să-i smulgi părul din cap ipocritei ăleia mici care rânjea și se lingea pe bot la vederea prăzii? Cum să nu vrei să plângi până ți se rup plămânii când nenorocita aia te minte cu atâta nonșalanță că i-ai crăpa telefonul în moalele capului, după care s-o trimiți la naiba să-și plătească datoriile?
Picture my disturbed mind through such a fucking day and then try to immitate the sweet smile that shined upon my peaceful face.
You can’t, can you? Yeah, that’s what I’m made of. Hypocrite!
Tot ce pot să spun în apărarea mea e că m-a durut. M-a durut ca dracu’. Dar ziua s-a terminat și dintr-un ieri blestemat se plămădește un mâine minunat. Da, mâine am să dorm cât am chef, lucru pe care nu l-am mai făcut de... de... [who cares?] Mâine am să fiu calmă și docilă, dulce și sfioasă. De dragul tău.
Așa, mintea mea 3B, hai la mama! Nu pe câmp, proasto! Nu te încrunta, nu vorbeam cu tine, ci cu colega ta! Hai nu-ți face 1000 de draci degeaba... Știi că eu te plac așa cum ești.

La Mulți Ani!

Mereu vei avea un loc special în inima mea. La Mulți Ani, C!
Fie ca drumul vieții tale să fie presărat cu bucurii. Prietenii vor fi alături de tine. Nu am alt cadou mai bun decât această melodie:

Joe Coker-A Little Help From My Friends
Asculta mai multe audio Muzica

Căutând sensuri

În adâncurile ființei mele are loc o revoluție a trăirilor. Simțurile țepene de pe rafturile prăfuite și întunecate ale minții mele au început să se zvârcole, să se agite și să urle; forme fără fond și clipe șterse ce aparțin trecutului dobândesc un sens nou... un sens care mă înspăimântă... Mă simt stăpânită de un sentiment nou... sentimentul primejdiei... amestecat cu remușcarea și frustrarea ce mi se citește pe chip de fiecare dată când nu reușesc să merg drept, cu fruntea sus. Mă simt o citadelă a suferinței, un mesager al tuturor lucrurilor care merg anapoda.
Sunt doar un recipient la dispoziția ta, în care să-ți verși amarul, doar vasul de porțelan în care amesteci cu ură acizi corozivi. Sunt o cupă mică, dar adâncă a josniciei tale...
Mă simt iremediabil mutilată de mâna grosolană a minciunii. Umbra de adevăr care mi-a mai rămas îmi dă puterea unei ultime clipiri de speranță. Nimic nu ține la nesfârșit, dar despărțirile întotdeauna au fost secătoare de energie pentru mine. Și mai ales tu, cu toată tirania ta tăcută, cu buzele tale încremenite în secunda nepereche... Ești ca o mască de teatru împietrită într-un zâmbet acru, spart și fals.
Nu credeam că mă voi lovi atât de tare de zidul pe care eu însămi l-am construit în jurul conștiinței. Nu credeam că oamenii se pot izola într-o singurătate cruntă, care nu numai că îi chinuie cu noi și noi posibilități înăbușite de evadare, dar îi conduce către autodistrugere. Nu credeam că oamenii pot dispărea. Așa, fără nici un cuvânt. Fără să mă lase să ating apogeul răbdării și să las toate lacrimile să curgă sălbatic pe obraji, să le arăt agonia fiecărei despărțiri cum mi se implantează în iris și cum poți sfârși din lac în puț sărat de lacrimi.
Dar toate trec, așa spune lumea... Și adevărul e am realizat că nimic nu e mai durabil decât zăpada de martie, decât aburul ce se ridică din ibricul de cafea sau ploaia ce mi-a șiroit în noaptea asta pe spate. Oricât de crunte ar fi chinurile noastre, oricât de dulce fericirea, oricât de colorate zilele, mai devreme sau mai târziu se vor dispersa toate, ca linia prea subțire a dermatografului pe pliul ochiului... Sau ca untul mult prea întins pe o bucată de pâine...
Și totuși... mi-e dor...
și totuși... plâng când ascult melodia asta...
și totuși...
Și totuși am să aștept un semn...
Știu că citești rândurile astea și te simți ciudat de contradictoriu. Dacă e așa, înseamnă că am atins în mod obscur coarda corectă. Iartă-mă, dar it was on purpose.
Mă gândesc la tine. Mă rog să îți fie bine. Ești în gândurile mele cele mai pașnice. Dar și în frustrarea care mă face să îmi rod unghia în modul ăla enervant.

Robert Pattinson - The Meadow
Asculta mai multe audio Incredibil

Despre 2 iulie

Trezește-te la ora 6 ca să adormi la loc și să te trezești peste două ore și să intri în panică. Îmbracă-te cu ceva și aleargă până la metrou în timp ce vorbești la telefon. Înghite-ți lacrimile ce stau să ți se rostogolească pentru că mp3 player-ul nu mai funcționează. Scoate cartea cu coperți ilustrate minunat și citește îmbufnată tot drumul. Salută un coleg în autobuz. Zâmbește tuturor în birou și scuză-te în modul cel mai adorabil cu putință. Citește într-o rână despre PUZ și zonele protejate, în timp ce mintea îți stă la ce îți zice prietena ta, desigur. Mănâncă baton și banană și încearcă să nu arăți ca și cum tocmai ai fost vânată de o fantomă toată noaptea. Îngână un cântec ce se aude la radio și uită o secundă unde te afli. Apoi fii tăcută la impulsivitatea adorabilă a prietenei tale. Mergi prin ploaie sub aceeași umbrelă cu ea și ascult-o când îți spune că meriți mai mult. Bate-ți capul să pricepi și taci în semn de mulțumire. Bine, taci, dar nu prea mult... Coboară la metrou și cufundă-te iar în paginile aceleiași cărți, ignorând totul în jur ca pe niște frunze bătute de vânt. Bucură-te ca un câine credincios când își vede stăpânul la vederea numelui Henry James pe o carte cu preț de 5 lei. Apoi desertul: „Sfârșitul lui Cheri” – Colette. Inspiră parfumul răcoros al ploii. Intră în clădirea aia mare și așteaptă în biroul mic și sărac mobilat. Primește-ți cele două foi care ți-au sacrificat un sfert de oră din viață și pleacă mulțumind. Mergi fără umbrelă prin ploaie pentru a le face bătrâneilor din Cișmigiu pe plac. Urcă în autobuzul eronat și drege greșeala cu un zâmbet. Mergi agale către metrou și constată că ai îmbătrânit. Din nou, cartea te absoarbe în rândurile frumos aranjate. Ajungi acasă și simte-te paralizată în timp ce încerci să îți dai seama ce lipsește. Mănâncă fără poftă și cere-ți scuze pentru dezordine. Pleacă și trezește-te la serviciu mai devreme ca de obicei. Schmibă-ți biroul iar. Bucură-te că sora ta a intrat pe băncile aceluiași liceu unde ți-ai tocit și tu coatele, același profil. Plângi că nu ai cum să fii acolo s-o îmbrățișezi și să îi spui cât de mândră ești. Află că un obiect drag îți va fii luat fără drept de apel. Lasă tristețea să te înconjoare ca o aură în timp ce șefa îți explică felul în care viața ți se va schimba de luni, 06.07.2009. Uimește-te de câte soluții găsești pe secundă. Încearcă să nu atragi atenția. Bucură-te când faci un om să se bucure. Fă ceva corect. Sau mai bine, fă ceva bun. Constată că totuși mp3 player-ul a reușit să se deschidă până la urmă, dar doar o cască merge. Sună persoana la care ții cel mai mult în viața ta și intră în panică atunci când telefonul ei este închis. Mai încearcă și vorbește cu ea. Amărăciunea din vocea ei te face să te simți ca și cum te scurgi, iar pământul te trage în jos, tot mai jos... Ia iar cartea aia și învârte-ți gândurile oriunde în litere, semne de punctuație și linii de dialog. Hotărăște-te că nu e o zi prielnică să alergi. Nu după cea de ieri. Scrie postul ăsta și ascultă Damien Rice. Nu te culca imediat, ci mai stai puțin să meditezi. Mintea îți aleargă în fel și chip, dar nu poți să realizezi ce ai greșit. De ce oare ești tratată așa? Oare oamenii nu-și dau seama că te-ai putea schimba? Oare ei nu știu că până și pietrele se tocesc dacă plouă îndeajuns? N-am cum să aflu ce e în mintea ta, dar uite ce e în a mea...

Alexandru Andries - Ca nisipul femeile sunt
Asculta mai multe audio Muzica

I wish I was your favourite girl

Adică genul care aleargă prin ploaie și după aia face nazuri că e răcită. Care poate să vorbească ore în șir despre taxa pe valoare adăugată și recesiunea economică și să aibă în dulapul veșnic dezordonat un caiet cu versuri atât de siropoase că până și diabetul ar spune: „Mulțumesc, nu mai pot!” . Fata aia care în liceu încă mai avea codițe. Care își dă ceasul cu 10 minute înainte ca să nu întârzie nicăieri și tot o mai face uneori [ traficul e de vină:D] . Care zâmbește inocent când face boacăne. Care nu are două cești de ceai identice. Care a citit o carte bună și a uitat de cine e scrisă... O fată atât de amețită că în loc să scoată cheile din buzunar să descuie ușa, scoate abonamentul de la metrou. Asta mi s-a întâmplat ieri.
Care se uită la desene și adoarme strângând un pluș în brațe. Sau să spun ștrangulând? Care adoră înghețata. La ora 2:00, of course, my horse:).
Atât de romantică încât are un blog cu multe prostioare și măzgăleli aiurite scrise din suflet.
Atât de acidă încât dacă îndrăznești să o calci pe bec s-ar putea să rămâi pe întuneric.
Obraznică uneori, dulce alteori, ciudată mai mereu, tristă mult prea des, râde zgomotos și iubește căldura umană.
Curajoasă și lașă în același timp. Plină de bizarerii, ea spune că vrea doar o linguriță de zahăr, când știe că ar vrea două... Care ascultă Edith Piaf și Slipknot în același sfert de oră.
Genul de fată care ar vrea să te facă să zâmbești. Căreia îi pasă. Prea mult uneori. Care își ia șuturi din această cauză. Care zâmbește și spune „orice șut în fund e un pas în față”. Și o ia de la capăt. Fără remușcări, fără explicații...
Ea te îndepărtează, ea te sprijină.
Ea e un fel de înger sălbăticit, dar doar cunoscătorii știu.
Mama tuturor răniților.
Dacă îi spui că strălucește, îți spune că e de la sărăcie, dar ea știe să zâmbească în așa fel încât să înțelegi că ai exagerat frumos.
Ostilitatea ei n-a făcut rău nimănui până acum, dar nu cunosc pe nimeni care să vrea să riște...
Pentru mai multe detalii: