Trezește-te la ora 6 ca să adormi la loc și să te trezești peste două ore și să intri în panică. Îmbracă-te cu ceva și aleargă până la metrou în timp ce vorbești la telefon. Înghite-ți lacrimile ce stau să ți se rostogolească pentru că mp3 player-ul nu mai funcționează. Scoate cartea cu coperți ilustrate minunat și citește îmbufnată tot drumul. Salută un coleg în autobuz. Zâmbește tuturor în birou și scuză-te în modul cel mai adorabil cu putință. Citește într-o rână despre PUZ și zonele protejate, în timp ce mintea îți stă la ce îți zice prietena ta, desigur. Mănâncă baton și banană și încearcă să nu arăți ca și cum tocmai ai fost vânată de o fantomă toată noaptea. Îngână un cântec ce se aude la radio și uită o secundă unde te afli. Apoi fii tăcută la impulsivitatea adorabilă a prietenei tale. Mergi prin ploaie sub aceeași umbrelă cu ea și ascult-o când îți spune că meriți mai mult. Bate-ți capul să pricepi și taci în semn de mulțumire. Bine, taci, dar nu prea mult... Coboară la metrou și cufundă-te iar în paginile aceleiași cărți, ignorând totul în jur ca pe niște frunze bătute de vânt. Bucură-te ca un câine credincios când își vede stăpânul la vederea numelui Henry James pe o carte cu preț de 5 lei. Apoi desertul: „Sfârșitul lui Cheri” – Colette. Inspiră parfumul răcoros al ploii. Intră în clădirea aia mare și așteaptă în biroul mic și sărac mobilat. Primește-ți cele două foi care ți-au sacrificat un sfert de oră din viață și pleacă mulțumind. Mergi fără umbrelă prin ploaie pentru a le face bătrâneilor din Cișmigiu pe plac. Urcă în autobuzul eronat și drege greșeala cu un zâmbet. Mergi agale către metrou și constată că ai îmbătrânit. Din nou, cartea te absoarbe în rândurile frumos aranjate. Ajungi acasă și simte-te paralizată în timp ce încerci să îți dai seama ce lipsește. Mănâncă fără poftă și cere-ți scuze pentru dezordine. Pleacă și trezește-te la serviciu mai devreme ca de obicei. Schmibă-ți biroul iar. Bucură-te că sora ta a intrat pe băncile aceluiași liceu unde ți-ai tocit și tu coatele, același profil. Plângi că nu ai cum să fii acolo s-o îmbrățișezi și să îi spui cât de mândră ești. Află că un obiect drag îți va fii luat fără drept de apel. Lasă tristețea să te înconjoare ca o aură în timp ce șefa îți explică felul în care viața ți se va schimba de luni, 06.07.2009. Uimește-te de câte soluții găsești pe secundă. Încearcă să nu atragi atenția. Bucură-te când faci un om să se bucure. Fă ceva corect. Sau mai bine, fă ceva bun. Constată că totuși mp3 player-ul a reușit să se deschidă până la urmă, dar doar o cască merge. Sună persoana la care ții cel mai mult în viața ta și intră în panică atunci când telefonul ei este închis. Mai încearcă și vorbește cu ea. Amărăciunea din vocea ei te face să te simți ca și cum te scurgi, iar pământul te trage în jos, tot mai jos... Ia iar cartea aia și învârte-ți gândurile oriunde în litere, semne de punctuație și linii de dialog. Hotărăște-te că nu e o zi prielnică să alergi. Nu după cea de ieri. Scrie postul ăsta și ascultă Damien Rice. Nu te culca imediat, ci mai stai puțin să meditezi. Mintea îți aleargă în fel și chip, dar nu poți să realizezi ce ai greșit. De ce oare ești tratată așa? Oare oamenii nu-și dau seama că te-ai putea schimba? Oare ei nu știu că până și pietrele se tocesc dacă plouă îndeajuns? N-am cum să aflu ce e în mintea ta, dar uite ce e în a mea...
Alexandru Andries - Ca nisipul femeile sunt
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu