Avea o strălucire ciudată în ochi în noaptea aceea. Obrazul de fildeș era împurpurat, iar gura îi era proaspătă, ca și cum se pregătea să fie sărutată.
- Ești bine, fată? Ai o figură hmm… nouă.
- Sunt bine, Dia, da? Mergem? Și zâmbi, lăsând la vedere un șirag de dinți micuți și strălucitori.
“Ah, are un zâmbet fermecător”, gândi prietena ei și deschise ușa.
Coborâră în strada luminată doar de câte un felinar stingher și se urcară în taxi. Tot drumul flecăriră, iar Diana observă că prietena ei trăda neliniște, jucându-se cu brelocul cheilor. Îi observă părul numai bucle brune, care emana un parfum de caprifoi și iasomie sălbatică la fiecare mișcare delicată a gâtului lung ca un șarpe dresat. Pielea nasului acvilin făcea cute mici, iar pomeții pudrați îi săltau de fiecare dată când râdea, radiind numai prospețime.
„E însăși tinerețea, cu pletele ei bogate și spatele de sclavă, din care nu poți distinge nici o coastă. Păcat însă că mâinile îi sunt atât de pline, parcă ar avea buturugi în loc de mâini...”
Contemplând-o, Diana cerceta detaliile fiecărui gest al ființei pline de viață de lângă ea. Ajunseră, iar prietena ei se împiedică în fața ușii de fier:
- Futu-i! Iar tocurile astea! Îți jur, Dia, tocurile sunt o invenție a bărbaților, doar ca să ne vadă cum stăm ca niște cocostârci, fără să putem fugi și înțepate ca statuile... E asigurarea lor că fustița nu pleacă nicăieri!
- Oh, hai nu exagera! De ce le-ai mai cumpărat atunci? Se uită pieziș spre ea și observă negrul sclipitor al irisului. Se opri și o măsură din priviri. Aaa, înțeleg, Marcel...
- Mda, Marcel... Chiar trebuia să-mi amintești de el chiar acum, Dia? Vreau și eu să mă distrez o noapte și să uit de îngâmfatul ăla mic și boem!
- Îl judeci prea aspru.
De data asta fu rândul ei să o privească pe Diana, căci nările i se dilataseră ușor și privirea îi era de un verde puternic.
„Ar putea să-l convingă și pe Papă să renunțe la religie cu privirea asta”, gândi și adăugă:
- Probabil ai dreptate... La naiba, hai să ne distrăm!
- Te rog doar să o lași mai moale cu alcoolul... dar ea n-o mai auzi, căci ușile de fier se deschiseră și o fervoare zgomotoasă le învălui. Muzica suna sălbatic, iar glasurile se pierdeau în acordurile ei, amestecându-se cu sunetul de pahare sparte și sticle deschise.
Diana își simțea capul greu și căută un loc mai pașnic, abandonându-și prietena unui cârd de admiratori.
„ Ce șleahtă! Au s-o îmbete iar și naiba să mă ia dacă nu s-a mai îngrășat... Va fi mai greu ca data trecută s-o car... Pfff, ce căldură”
- Chiar așa! Ce căldură...
Un zâmbet calm și niște ochi azurii o ținteau după o ramă aurie de ochelari.
- Am zis asta cu voce tare? Zise ea și își etală dinții de un alb impecabil într-un surâs care îl făcu pe misteriosul tânăr să își țină respirația...
„E frumoasă.”
- Nu, ți-am citit gândurile... Pot să fac asta când mă uit în ochii oamenilor. Se opri, căci ea îl cerceta și simți iar că se sufocă sub razele privirii ei verzi...
După o oră de conversație, Diana își aminti de prietena ei și o găsi înconjurată de câteva cunoștințe, oameni nu foarte serioși, din câte își amintea... Nimeri în mijlocul unei scene animate chiar de ea.
- Dă-mi sticla de vodka, micuțo! Nu cred că vrei s-o bei singură... spuse tânărul cuprinzând-o cu brațele lui mari și grele.
- Vrei vodkă? Întrebă ea amețită, în timp ce se zbătea să scape din strânsoarea lui. Dacă vrei, ia de la mine din gură, zise ea zâmbind malițios.
Tânărul rămase o secundă în suspensie, nehotărât dacă e vorba de o glumă sau chiar putea să o sărute. Îmbinarea buzelor lor, mirosul de alcool, parfumul amestecat cu fumul și transpirația, toate se amestecară în capul ei și un dezgust i se arboră de frunte. Destul cât prietena ei să intervină și s-o smulgă din mijlocul lor...
- Mă ajuți s-o duc acasă, te rog? E mai rău ca de obicei... Ah, otravă de copil ce ești! O să-ți distrugi sănătatea!
El o aprobă cu o înclinare a capului, gest de o sinceră eleganță care o frapă pe Diana.
Porniră pe străzile Bucureștiului în timp ce micuța petrecăreață fredona „La foule”. El se simțea bine, simțind brațul cald al Dianei sub palma lui. Diana era îngrijorată, dar nu neapărat de starea prietenei sale, ci mai degrabă din cauza tremurului picioarelor, tremur pe care nu-l înțelegea... Tremur care se amplifica la fiecare zâmbet al lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu