Adică genul care aleargă prin ploaie și după aia face nazuri că e răcită. Care poate să vorbească ore în șir despre taxa pe valoare adăugată și recesiunea economică și să aibă în dulapul veșnic dezordonat un caiet cu versuri atât de siropoase că până și diabetul ar spune: „Mulțumesc, nu mai pot!” . Fata aia care în liceu încă mai avea codițe. Care își dă ceasul cu 10 minute înainte ca să nu întârzie nicăieri și tot o mai face uneori [ traficul e de vină:D] . Care zâmbește inocent când face boacăne. Care nu are două cești de ceai identice. Care a citit o carte bună și a uitat de cine e scrisă... O fată atât de amețită că în loc să scoată cheile din buzunar să descuie ușa, scoate abonamentul de la metrou. Asta mi s-a întâmplat ieri.
Care se uită la desene și adoarme strângând un pluș în brațe. Sau să spun ștrangulând? Care adoră înghețata. La ora 2:00, of course, my horse:).
Atât de romantică încât are un blog cu multe prostioare și măzgăleli aiurite scrise din suflet.
Atât de acidă încât dacă îndrăznești să o calci pe bec s-ar putea să rămâi pe întuneric.
Obraznică uneori, dulce alteori, ciudată mai mereu, tristă mult prea des, râde zgomotos și iubește căldura umană.
Curajoasă și lașă în același timp. Plină de bizarerii, ea spune că vrea doar o linguriță de zahăr, când știe că ar vrea două... Care ascultă Edith Piaf și Slipknot în același sfert de oră.
Genul de fată care ar vrea să te facă să zâmbești. Căreia îi pasă. Prea mult uneori. Care își ia șuturi din această cauză. Care zâmbește și spune „orice șut în fund e un pas în față”. Și o ia de la capăt. Fără remușcări, fără explicații...
Ea te îndepărtează, ea te sprijină.
Ea e un fel de înger sălbăticit, dar doar cunoscătorii știu.
Mama tuturor răniților.
Dacă îi spui că strălucește, îți spune că e de la sărăcie, dar ea știe să zâmbească în așa fel încât să înțelegi că ai exagerat frumos.
Ostilitatea ei n-a făcut rău nimănui până acum, dar nu cunosc pe nimeni care să vrea să riște...
Pentru mai multe detalii:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu