Peace of mind

Minte, îți ordon să intri înapoi în cap la mine! Așa... Be still, let it go. Uită de orice speranță, adu-ți aminte de prostia zâmbitoare care te caracterizează. Știu, ziua de azi te-a făcut țăndări... Dar nu e cazul să o iei razna, clar. Știu, azi ai fost curajoasă, aproape minunată. M-ai uimit și pe mine când i-ai spus înfumuratului ăluia influent și bogat că l-ai ciopârți/sfârteca/tăia și eviscera cu un obiect deosebit de contondent. Cum i-ai zâmbit așa, ca o părere... Cum ți-ai păstrat calmul când secătura aia josnică a îndrăznit să te ia la mișto. Dar mai ales cum nu ai renunțat tu să faci după cum te taie, nu după cum vrea x sau y. Niște necunoscute. Totuși, ai fost cam bondoacă atunci când idioata aia a început să țipe la tine de zici că o mușca un șarpe de limbă, mușca-o-ar de gaiță nenorocită. Ah, cum îți venea să-i spargi dinții cu vaza de flori primite ca mită. Nu trebuia să-ți pierzi controlul. Tu faci față la frecușul psihologic atunci când nu e vorba de cineva atât de drag. Da cum dracu’ să nu-ți vină să-i smulgi părul din cap ipocritei ăleia mici care rânjea și se lingea pe bot la vederea prăzii? Cum să nu vrei să plângi până ți se rup plămânii când nenorocita aia te minte cu atâta nonșalanță că i-ai crăpa telefonul în moalele capului, după care s-o trimiți la naiba să-și plătească datoriile?
Picture my disturbed mind through such a fucking day and then try to immitate the sweet smile that shined upon my peaceful face.
You can’t, can you? Yeah, that’s what I’m made of. Hypocrite!
Tot ce pot să spun în apărarea mea e că m-a durut. M-a durut ca dracu’. Dar ziua s-a terminat și dintr-un ieri blestemat se plămădește un mâine minunat. Da, mâine am să dorm cât am chef, lucru pe care nu l-am mai făcut de... de... [who cares?] Mâine am să fiu calmă și docilă, dulce și sfioasă. De dragul tău.
Așa, mintea mea 3B, hai la mama! Nu pe câmp, proasto! Nu te încrunta, nu vorbeam cu tine, ci cu colega ta! Hai nu-ți face 1000 de draci degeaba... Știi că eu te plac așa cum ești.